Neh 8,2-4a.5-6.8-10
1Cor 12,12-30
Lc 1,1-4;4,14-21
Cuvântul tău e făclie pentru paşii mei şi lumină pentru cărările mele
Ce anume citiți zi de zi pentru a vă hrăni mințile? La ce cărți sau texte faceți referință atunci când sunteți bucuroși sau triști sau când simțiți că mintea voastră este atacată? Ce program Tv vizionați fiindcă vă ajută și la ce programe de la televizor nu vă uitați fiindcă nu se ridică la nivelul vostru sau nu vă plac? Un lucru e clar că noi suntem cei care decid cum să ne hrănim mințile prin a alege ceea ce citim și ceea ce privim, și tot noi suntem cei care decidem cum să ne protejăm mintea, prin a nu citit sau privi ceea ce nu se ridică la nivelul nostru sau nu se place.
Însă știți care carte ne-ar hrăni mintea și ne-ar înălța sufletul și mintea mai mult ca toate celelalte? Biblia, fiindcă este Cuvântul lui Dumnezeu. Aceasta e motivul pentru care în prima lectură de astăzi, preotul Ezra a citit Legea, care este Torah sau prima din cele cinci cărți ale Vechiului Testament, evreilor din Ierusalim; dar și motivul pentru care în evanghelia de astăzi l-am auzit pe Isus cum a citit din Sfânta Scriptură în sinagoga din Nazaret. Acesta e motivul pentru care noi citim sfânta Scriptură de fiecare dată când ne adunăm aici pentru sfânta Liturghie sau pentru altă liturgie. Acesta e motivul pentru care noi suntem încurajați să citim Bibliile noastre acasă zi de zi. Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, este cel mai hrănitor cuvânt al lui Dumnezeu pentru mintea noastră în fiecare zi.
Adesea uităm cât de prețios este Cuvântul lui Dumnezeu însă gândiți-vă puțin la următorul exemplu. În anul 1964 guvernul nostru român de atunci a eliberat toți prizonieri politici și religioși. Unul dintre ei a fost și Richard Wurmbrand, care petrecuse aproape 3 din cei 14 ani de închisoare ai săi în izolare, singur în celulă. În cartea sa intitulată În subteranul lui Dumnezeu, Wurmbrand descrie cum într-o bună zi un prizonier nou pe nume Avram a ajuns în închisoare. Partea de sus a trupului său era în ghips. Când paznici l-au lăsat acolo el a scos o carte din spatele acelui ghips. Nici unul dintre prizonieri nu mai văzuse o carte de mulți ani. Ei l-au întrebat ce carte era aceea. Era Evanghelia după Ioan. Wurmbrand a scris că a luat cartea în mâna sa și că nici un alt medicament sau lucru nu era la fel de prețios ca acea carte pentru el. Din acea zi, acea carte mică și zdrențuită a mers din mână în mână. Mulți au învățat-o pe de rost dar mai ales cu inima, și discutau asupra ei între ei. Această scurtă povestioară ne amintește tuturor că adesea noi uităm importanța Cuvântului lui Dumnezeu din viețile noastre.
De fapt, Biblia este atât de importantă încât Conciliul Vatican II ne spune că Biserica mereu a venerat Scriptura după cum cinstește și Trupul Domnului (Dei Verbum, 11), însă bineînțeles că nu cu același timp de preamărire. Catehismul Bisericii Catolice la numărul 103 spune și el exact același lucru. Așa că întrebarea e, Preamărim și venerăm prezența lui Isus din Biblie? Un predicator vestit al secolului 3 pe nume Origene spusese că: Tu primești trupul Domnului cu o grijă specială și o evlavie atât de mare încât ai grijă ca nici o firmitură să nu cadă pe jos. Tot la fel ar trebui să primești și Cuvântul lui Dumnezeu, cu o grijă egală și cu o evlavie atât de mare încât nici măcar cel mai cuvânt să cadă pe jos și să se piardă.
Acest lucru ne amintește tuturor că în fiecare celebrare Euharistică există două părți, Liturgia Cuvântului și Liturgia Euharistică. Apariția de la Knock din Irlanda este o reprezentație atât a Liturgiei Cuvântului cât și a Liturgiei Euharistice.
Întrebarea e, Cum ascultăm noi Cuvântul lui Dumnezeu? Avem o ocazie de a asculta Cuvântul lui Dumnezeu de fiecare dată când venim aici la Biserică. Va trebui să încercăm ca după fiecare sfântă Liturghie să plecăm spre casele noastre cu o idee luată din lecturile citite sau din explicația oferită la predică de către preot. Va trebui să ne întrebăm, Ce îmi spune Domnul? Ori de câte ori auzim aceste lecturi proclamate și explicate. Dacă nu ne întrebăm, Ce vrea Domnul să îmi spună? Atunci să nu ne mire faptul că nu auzim glasul Domnului. Cei care proclamă Cuvântul lui Dumnezeu din sfânta Scriptură au o datorie privilegiată. Biserica ne învață că atunci când Sfânta Scriptură este proclamată în liturgie, Cristos însuși e cel care ne vorbește (Sacrosanctum Concilium, 7). Așa că invit să ne pregătim cum trebuie. Să îi permitem lui Cristos să vorbească prin noi tuturor celor din jurul nostru. Țineți minte că Isus se folosește de vocea noastră să vorbească cu cei din jur. Că avem cu toți o responsabilitate privilegiată. Isus se folosește de vocea ta pentru a vorbi cu fiecare dintre noi fiindcă atunci când proclamăm Scriptura Isus e cel care ne vorbește.
Un alt loc în care mai auzim și ascultăm Cuvântul lui Dumnezeu e în propriile noastre locuințe. Am început această predică prin a vă întreba care este modul prin care ne hrănim mințile. Încercați să vă hrăniți mințile zi de zi cu Sfânta Scriptură cel puțin câteva minute. Pe lângă rugăciunea făcută în familie de zi cu zi, de ce nu citiți și un scurt pasaj din evanghelie și să vă gândiți câteva clipe asupra lui, asupra a ceea ce dorește să vă spună. Deschideți Biblia și aprindeți o lumânare lângă ea ca semn al prezenței lui Isus în Scriptură. Păstrați Biblia într-un loc proeminent în casa voastră pentru ca astfel să o puteți vedea zi de zi dar mai ales pentru a vă aminti să citiți din ea zi de zi.
Sfântul Grigore cel Mare scrisese: Biblia este o scrisoare de dragoste din partea lui Dumnezeu pentru poporul său în care noi primim inima lui Dumnezeu. Citiți și ascultați scrisoarea de dragoste a lui Dumnezeu pentru voi, zi de zi. Sfântul Ieronim spusese, Dacă ignori Scriptura atunci îl ignori pe Cristos. Cuvântul lui Dumnezeu din Biblie ne aduce vindecare și ne ajută să depășim probleme vieții noastre. De ce refuzăm în continuare să găsim un răspuns la toate problemele noastre și să ne lărgim perspectiva. Ezra a citit legea, Torah sau primele cinci cărți ale Vechiului Testament, pentru evrei din Ierusalim, apoi Isus a citit Sfânta Scriptura în sinagoga din Nazaret. Nu e de mirare că psalmul 119 la versetul 105 ne spune: Cuvântul tău e făclie pentru paşii mei şi lumină pentru cărările mele.
În încheiere vă invit să nu uitați că va trebui să ne hrănim mințile zi de zi cu Biblia, cu scrisoarea de dragoste a lui Dumnezeu pentru noi. Că Biblia este scrisoarea de dragoste trimisă de Dumnezeu poporului său în care noi primim inima lui Dumnezeu. Și că dacă ignorăm Scriptura noi de fapt îl ignorăm pe Cristos.
Dar mai ales, după cum a spus și Origene, Tu primești trupul Domnului cu o grijă specială și o evlavie atât de mare încât ai grijă ca nici o firmitură să nu cadă pe jos. Tot la fel ar trebui să primești și Cuvântul lui Dumnezeu, cu o grijă egală și cu o evlavie atât de mare încât nici măcar cel mai cuvânt să cadă pe jos și să se piardă. Amin
