Mc 4,21-25
Parabola candelei
Isus în texul evangheliei de astăzi ne învață faptul că mereu trebuie să ne lăsăm propria noastră candelă să strălucească pentru lumea întreagă, pentru ca prin noi și ei să aibă parte de experiența adevăratei libertăți de copii ai lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, practica noastră creștină trebuie să fie văzută. E ceva despre care noi trebuie să dăm mărturie și să fim martori ei în prezența celorlalți. Practica noastră creștină trebuie să fie mereu asemenea unei candele ce trebuie să fie văzută e toți. Și aș dori în continuare să vă invit să reflectăm asupra cuvintelor pe care Isus ni le-a spus în textul evangheliei de astăzi, atât nouă cât și discipolilor săi ce au fost trimiși în lume:
Unu, Isus a spus: să lumineze lumina voastră (Mt 5,16): Credința noastră poate fi comparată cu o candelă. Credința noastră nu este o problemă personală și privată a noastră sau doar o relație personală, reală și plină de pasiune cu Isus care are ca scop schimbarea vieții noastre ci are ca scop și transformarea lumii în care noi trăim. Iar prin asta cei din jurul nostru ar trebui să fie atrași la Isus, tocmai datorită modului nostru autentic de trăire a evangheliei sale, pentru ca apoi să vină la noi și să ne întrebe de ce suntem atât de fericiți. Noi trebuie să ne lăsăm lumina să strălucească în fiecare zi pentru ca si noi să putem avea o zi binecuvântată. După cum spunea cineva că, ceea ce contează cel mai mult în viață nu e ceea ce cumpărăm ci ceea ce construim; nu ceea ce avem ci ceea ce împărtășim; nu succesul nostru ci sensul nostru; nu ceea ce am învățat ci ceea ce putem să îi învățăm pe ceilalți; nu competența noastră ci caracterul nostru; nu cât de mult timp lumea ne va tine minte ci cine și pentru ce.
Doi, Isus a spus: măsura cu care măsurați vi se va măsura și vi se va da în plus! Asta înseamnă că Isus ne spune că noi vom fi iertați în funcție de cât de departe și cât de mult îi iertăm pe cei are au greșit împotriva noastră. Această afirmație poate că ne înspăimântă până la un anumit nivel însă ar trebui să ne și motiveze în a ne ruga mai mult pentru dușmani noștri și să facem lucruri bune pentru cei care ne persecută. Acesta e modul în care noi am dori ca Dumnezeu să aibă de-a face cu noi. Nu avem cum să sperăm ca Dumnezeu să fie bun cu noi dacă noi nu suntem buni cu ceilalți, mai ales cu cei care au greșit față de noi. E ca și cum i-am spune lui Dumnezeu Doamne, iartă-mă fiindcă i-am iertat pe cei care au păcătuit împotriva mea. La urma urmei, Dumnezeu își arată iubirea sa pentru noi prin propria sa moarte chiar dacă suntem păcătoși. Am dat zilele acestea de un alt text interesant la care aș dori să vă invit să reflectați: Măsura unei persoane nu e ceea ce face în Biserică în ziua de Duminică, ci mai degrabă ceea ce face de luni până sâmbătă.
Trei, Isus a spus: celui care are i se va da. Lui Dumnezeu îi place să primească mult pentru propria sa investiție. În lumea afacerilor acest lucru se numește întoarcerea investiției. El dorește ca noi să fim credincioși și să ducem la îndeplinire toate acele promisiuni baptismale pe care le-am făcut cu toți. Dacă spunem mereu da Lui, atunci el ne va da din ce în ce mai multe haruri. Dacă continuăm să ne folosim harurile și comorile pentru construirea Împărăției sale, binecuvântările și succesurile ne sunt date asemenea unor cruci mari. Însă nu trebuie să ne sperie asta fiindcă El niciodată nu poate fi întrecut în generozitate. De aceea va trebui să fim alinați în încercările și neliniști fiindcă El îi pune la încercare doar pe cei pe care El îi iubește (Prov 3,12).
În încheiere vă invit pe toți să fim generoși cu toate harurile și comorile pe care Dumnezeu ni le-a dat. Să fim generoși cu credința noastră și să nu ne fie frică să o împărtășim și cu ceilalți. Să fim umili și înțelepți în folosirea acestor haruri pe care El ni le-a dat pentru ca și noi să putem coopera în stabilirea împărăției lui Dumnezeu aici pe pământ și spre mântuirea sufletelor. Amin
