Ier 1,4-5.17-19
1Cor 12,31-13,13
Lc 4,21-30
Un preot povestea la un moment dat despre o călătorie de-a sa pe care a făcut-o în Țara Sfântă, în special la Ierusalim prin 1985. Printre locurile pe care le-a vizitat a fost și mormântul regelui David, un loc venerat foarte mult de toți evrei.
Ghidul pe care l-au avut le-a arătat cu blândețe împrejurimea mormântului lui David și le-a explicat marea semnificație a pământului sfânt.
Când turul era pe punctul de a se termina, preotul l-a întrebat-o. Dar despre Isus Cristos? Ce părere ai despre el?
Ghidul respectiv s-a uitat la el mai dur, cu o față nervoasă și vizibil iritată și i-a spus Isus Cristos a fost un impostor, un om obișnuit, nu înseamnă nimic pentru noi.
Simțind că a atins un punct sensibil, i-a mulțumit ghidului cu politețe după care a ieșit afară din acel mormânt evreiesc. Chiar și până în ziua de astăzi, poporul evreu încă îl așteaptă pe Mesia. Ba chiar putem spune că chiar și până în ziua de astăzi, ei tot nu l-au acceptat pe Isus ca Domn și Mântuitor. Ei încă îl resping asemenea poporului evreu din acea perioadă în care Isus a fost fizic aici pe pământ.
În momentul în care Isus a venit în cetatea sa natală, el a intrat în sinagogă, după cum îi era obiceiul, și și-a însușit rolul atât de lector cât și de predicator. Oameni admirau elocvența lui iar după ce a citit un pasaj din cartea profetului Isaia referitor la cel uns promis de veacuri, a spus, Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta pe care ați ascultat-o cu urechile voastre! (v.21).
Primul verset al textului evangheliei din această duminică este de fapt ultimul verset al textului evangheliei din duminica trecută. Unii dintre noi poate încă își amintesc despre faptul că Isus predicase în sinagoga din propriul său sat natal. Despre acel moment în care el a revelat celorlalți nazarineni că în El profeția lui Isaia a ajuns la împlinire: Duhul Domnului este asupra mea: pentru aceasta m-a uns să duc săracilor vestea cea bună; m-a trimis să proclam celor captivi eliberarea și celor orbi recăpătarea vederii, să redau libertatea celor asupriți; să vestesc un an de bunăvoință al Domnului” (Lc 4,18-19).
Imediat cum au ascultat tot ceea ce a avut de spus, oameni au și început să enumere propria sa identitate adică: originea sa, familia sa, trecutul său educațional, faptele sale, înțelepciunea sa, ba chiar și miracolele sale și multe altele. L-au pus la pământ, după cum se mai spune. E asemenea acelei zicale latinești a sfântului Augustin, Vulgare proverbium, adică familiaritatea atrage disprețul. Cu alte cuvinte, ei s-au supărat pe Isus și l-au respins ca Mesia din cauza a ceea ce a spus și a făcut dar și fiindcă îl cunoșteau prea bine.
De ce oare l-au respins pe Isus, în afară de motivele pe care tocmai le-am menționat?
Primul, datorită complimentului aparent pe care Isus la făcut la adresa neamurilor sau a ne-evreilor. După cum spunea un mare exeget pe nume Barclay într-unul din comentariile sale asupra acestui pasaj evanghelic, că evrei erau atât de siguri că ei erau poporul lui Dumnezeu încât îi disprețuiau pe toți ceilalți. Ei credeau că Dumnezeu a creat neamurile pentru ca aceștia să fie combustibil pentru focurile iadului. Iar acum vedem cum acest tânăr pe nume Isus, pe care ei îl știau, predică într-un asemenea mod în care pare că Dumnezeu are un favor special față de neamurile păgâne. Mântuirea, pentru ei, era ceva exclusiv, era ceva a lor și numai a lor. Însă, după cum bine știm cu toți, că mântuirea nu este un drept prin naștere. Nimeni nu poate pretinde drepturi exclusive asupra lui Isus în această privință. Mântuirea este deschisă tuturor: bogați sau săraci, femei sau bărbați, tineri sau bătrâni, albi sau negri. Dumnezeu are de gând și dorește să îi salveze pe toți. În prima scrisoare a sfântului apostol Paul către Timotei (Tim 2,4) putem citi că El vrea ca toţi oamenii să se mântuiască. Prin urmare, toți cei care resping acest program al vieții de fapt ei îl resping pe Isus și tot ceea ce ne-a învățat Isus.
Chiar și până în ziua de astăzi, această atitudine exclusivistă încă există printre creștini. Adesea putem auzi unii creștini afirmând cu mândrie că ei sunt membri ai Bisericii Catolice, sau ortodoxe sau ai altei comunități ecleziale. Nu e nimic greșit în aceste afirmații. Însă ceea ce e rău sau greșit e faptul că noi privim la propria noastră persoană ca fiind mai bună decât ceilalți de lângă noi. De exemplu, uneori putem auzi comentarii de genul, Sărbătoarea noastră ar fi fost mai frumoasă dacă pregătirile ar fi fost organizate de o singură persoană, însă acum nu e deloc. E complet dată peste cap.
Sunt multe secte religioase care susțin că ei sunt singuri care îl au pe Isus și că doar ei vor fi cei mântuiți. Iar asta se datorează interpretării greșite a sfintei Scripturi care, timp de sute de ani înainte de a fi apărut pentru prima oară tiparul, acestea erau scrise la mână de către călugări din mănăstiri care își petreceau întreaga viață copiind la mână prețioasa Scriptură care exista. Tocmai aceste interpretări greșite au fost cele care au despărțit creștinismul în mii de secte. Un lucru e clar că nu e vina lor însă asta e realitatea.
Și în ultimul rând, evrei l-au respins pe Isus di cauza invidiei lor. Ei nu puteau să creadă că Duhul Domnului este asupra lui. Ei nu puteau să accepte că tocmai El e cel care duce la împlinire sfânta Scriptură așa că l-au respins.
Am dat zilele acestea de o poveste niște crabi. Într-o bună zi, un om s-a dus să prindă crabi. De fiecare dată când prindea un crab el îl punea în coșul lui, fără să îl acopere. Un trecător, care tocmai trecea pe acolo, a văzut modul în care crabi se tot chinuiau să iasă din coș așa că i-a spus pescarului, Prietene, acoperă coșul cu ceva că altfel crabi pe care i-ai prins se vor cățăra și vor scăpa iar în mare. Fără măcar să își întoarcă capul, pescarul i-a spus trecătorului, Nu te tem, prietene. Ce am eu în coș sunt doar niște crabi. Iar de fiecare dată când unul încearcă să iasă afară, toți ceilalți îl trag înapoi la fund. Un lucru foarte adevărat, fiindcă sunt momente în care îi trântim la pământ pe cei de lângă noi sau îi discriminăm.
Astăzi, vă invit pe toți să ne oprim puțin pentru a reflecta asupra modului în care noi îl acceptăm și îl urmăm pe Isus. Iar asta fiindcă adevărata acceptare și urmare a lui Isus implică deschidere față de Duhul chemării de a căută propriile noastre motive mai ales în aceste vremuri în care încercăm tot mai des să îl manipulăm pe Dumnezeu pentru al atrage pe El de partea noastră. Adevărata acceptare și urmare a lui Isus include și privirea la propriile noastre vieți de rugăciune, credință, de iubire a aproapelui și de umilință. Unde ne aflăm cu toate acestea acum? Sunt multe momente în care noi îl respingem pe Isus îl dăm deoparte prin lipsa noastră de sinceritate, corupere, înșelăciune, înșelare, lipsă de fidelitate și multe altele asemenea.
În loc să ne chinuim să obținem primul loc în Împărăția lui Dumnezeu, va trebui să muncim împreună pentru împlinirea planului lui Dumnezeu. Sau în loc să îi așteptăm pe ceilalți să își facă partea în împlinirea voinței lui Dumnezeu, va trebui să le dăm noi o mână de ajutor în reușita acestui lucru. Amin
