Search
Close this search box.

Duminica 1 din Postul Mare (C) – 4

Dt 26,4-10
Rom 10,8-13
Lc 4,1-13

A existat la un moment dat un preot tânăr și pios care aștepta o mașină de ocazie să îl ia de la colțul unei străzi. Afară ploua destul de tare și el deja era ud până la oase. Apoi dintr-o dată o mașină s-a văzut în zare.

El imediat a și început să facă semne cu mână pentru a opri ca să îl ia și pe el. Imediat ce a urcat în mașină și-a dat seama că în spatele volanului se afla o femeie tânără și destul de atractivă.

Tânărul preot începea să se simtă neliniștit și mai ales ispitit. Privea la cer și se ruga Doamne ajută-mă să scap! După o perioadă de călătorie, un accident ciudat a făcut ca mașina lor să se rotească pe asfalt și să cadă într-un șanț. Mașina s-a răsturnat cu roțile în sus lăsându-i pe cei doi inconștienți.

Când preotul și-a recăpătat conștiința, a văzut că mâna sa căzuse pe unul din picioarele domnișoarei, din greșeală normal. Văzându-se în această situație compromițătoare, piosul preot a privit la ce și din nou a murmurat, Doamne, facă-se voia ta!

Ispita este o realitate a vieții care e veșnic prezentă. Până și Cristos însuși a fost ispitit de către diavol, după cum am putut auzi și în textul evangheliei de astăzi din această primă Duminică din Postul Mare. Și am văzut cu toți cum ni s-a relatat trei ispite: schimbarea pietrei în pâine, închinarea și adorarea diavolului, și săritura de pe coama templului. Această relatare a ispitirii lui Isus în deșert e de asemenea inclusă și în celelalte evanghelii din ceilalți doi ani Liturgici, A și B, noi aflându-ne acuma în anul C.

Unul din scopurile principale ale acestei relatări e acela de a ne reaminti că noi mereu trebuie să spunem NU satanei. Relatarea ne-a fost transmisă tocmai pentru a ni se reaminti că nu trebuie să fim surprinși dacă satana va încerca să ne ispitească fiindcă Isus însuși a fost ispitit de el. De aceea va trebui să ținem minte mereu că Ispitirea Domnului ne arată că faptul că în ispita însăși nu există nici o greșeală morală. Ispita nu ne face răi. Ele doar dovedesc faptul că satana nu e încântat de noi. Singurele persoane despre care satana e mulțumit sunt acele persoane care sunt deja cucerite de el și se află deja în împărăția sa.

Ispita este o parte a condiției noastre umane. Este o ademenire la rău, o seducere la păcat și la moarte. Un episcop renumit, într-una din cărțile sale de omilii, spusese că ispita poate fi cunoscută atunci când noi știm de la cine vine ispita. Ispita poate veni doar de la cel rău. Intenția lui de a ne ispiti e aceea de a ne face umili. Dumnezeu nu ne va ispiti niciodată, Dumnezeu doar pe ne pune la încercare. Ba mai mult, scrisoarea sfântului apostol Iacob, ne spune că Dumnezeu nu ispitește pe nimeni. Acest episcop a continuat să spună că diferența dintre ispită și test e aceea că atunci când diavolul ne ispitește, el intenționează să ne facă răi. Când Dumnezeu ne testează el intenționează să ne facă mai buni. Când diavolul ne ispitește, el intenționează să ne îndepărteze de Domnul. Când Dumnezeu ne testează, el de fapt ne invită să rămânem alături de el în acea perioadă de încercare. Până și mulții scriitori creștini au căzut de acord asupra faptului că Dumnezeu nu ne ispitește, fiindcă Dumnezeu care este veșnic bun nu ne poate duce la rău. Dumnezeu nu dorește răul ci îl permite pentru a nu îl preveni. După cum s-a întâmplat și cu Iob din biblie. Dumnezeu i-a permis satanei să îl testeze pe Iob pentru a demonstra virtutea sa, însă nu a fost Dumnezeu cel care l-a ispitit. Tot la fel și noi putem spune că ispitele uneori pot juca un rol pozitiv în viața noastră.

Conform pasajului evanghelic de astăzi, Isus a fost ispitit de trei ori. Prima ispită a fost aceea de a preschimba piatra în pâine. Cu toți știm că Isus a postit timp de 40 de zile și 40 de nopți în pustiu și că într-un final tot i s-a făcut o foame foarte mare. Diavolul însă i-a pus ideea în cap că Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, spune acestei pietre să devină pâine” (v.3). observați că primul lucru pe care diavolul îl face e acela de a semăna dubiu în mintea sa, Dacă ești Fiul lui Dumnezeu. Adică ești sigur că Dumnezeu este cu tine? Tot la fel s-a întâmplat și în grădina Eden. Primul lucru pe care ispititorul l-a spus Evei a fost acesta: A spus cu adevărat Dumnezeu să nu mâncați din niciun pom al grădinii?” (Gen 3,1). Ispita mereu începe cu un gând de dubiu. Oare chiar a spus Dumnezeu asta sau e doar o idee a preotului? Isus a învins ispitele prin a refuza să primească în mintea sa aceste dubii și prin a rămâne fidel cuvântului lui Dumnezeu.

Mai trebuie să observă un alt lucru, că diavolul ispitește doar dacă este nevoie. După ce a postit Isus avea nevoie să mănânce iar diavolul a venit și l-a ispitit cu mâncare. Nu era un păcat ca Isus să mănânce după ce a postit. Păcatul însă stătea în modul în care diavolul a vrut ca Isus să obțină mâncarea. Trebuia el oare să urmeze modul normal de obținere a acelei pâini sau să i-a calea cea scurtă sugerată de diavol pentru a obține pâinea? Isus a refuzat să i-a scurtătura diavolului. Ceea ce înseamnă că dorința noastră de satisfacere a nevoilor noastre trebuie să fie conformă cu cuvântul lui Dumnezeu. Iar a ne hrăni cu cuvântul lui Dumnezeu este mult mai important decât să ne hrănim cu pâine. „Este scris: «Nu numai cu pâine va trăi omul»”. (v.4).

Această ispită este și aceea de a acumula bani și avere. Enorm de mulți frați și rude se omoară și dușmănesc unul pe celălalt din cauza banilor și a averilor pe care le moștenesc. Unul din ei vrea să ia totul și să nu împărtășească nimic cu celălalt.

A doua ispită de care a avut parte Isus a fost aceea de a cădea în fața satanei și de a i se închina lui. Diavolul i-a arătat toate împărățiile lumii și i-a promis că îi va da autoritatea asupra tuturor dacă Isus i se va închina. Țineți minte că Isus era pe punctul de a-și începe slujirea sa publică și căuta un mod prin care să facă ca întreaga lume să îl cunoască și să accepte mesajul său. Însă Isus a spus iarăși nu. Scopul nu justifică mijloacele. „Este scris: «Pe Domnul Dumnezeul tău îl vei adora şi numai lui îi vei sluji»” (v.8).

Această ispită e și aceea de a folosi propria glorie și influență spre gloria personală. Stau și mă întreb de ce atât de mulți oameni candidează la funcții publice și atât de puțini doresc să se alăture bisericii, ca slujitori ai altarului și ca persoane consacrate. Poate din cauza faptului că în funcțiile publice sunt în joc foarte mulți bani și salarii uriașe pe când în biserică nu obții nici un bun material ba mai mult adesea îți cheltui și bani tăi personali pentru biserica pe care o păstorești.

A treia ispită a fost aceea de a sări de pe coama templului sau ca Isus să facă un act de spectacol ca mod de a dovedi că el este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu. Țineți minte că oameni tot cereau un semn de la Isus prin care să dovedească că el era cu adevărat Mesia. Isus dorea să îi convingă că el era cu adevărat cel promis. Însă cum să o facă! Diavolul îi sugerase această săritură senzațională din cer fără vreo parașută. Și din nou Isus îi spune nu. Dumnezeul lui Isus Cristos nu este un Dumnezeu al senzaționalului ci un Dumnezeu care lucrează prin normal, prin lucrurile vieții de zi cu zi. «Nu-l vei ispiti pe Domnul Dumnezeul tău!» (v.12).

Această ispită este una a faimei și a onoarei. Foarte mulți oameni au procese la curțile de judecată. Motivul lor este tocmai acesta fiindcă cinstea și onoarea lor a fost distrusă și degradată.

Cum a reușit Domnul să se ocupe de această ispită? El a controlat dorința trupului său prin a spune nu plăcerilor și dorințelor trupului său. A spune da satanei și ispitelor lui e extrem de ușor de făcut. Oricine o poate face. Însă pentru a spune nu satanei și ispitelor lui e nevoie de practică.

Un alt motiv a fost faptul că Domnul nu a discutat și nu a încercat să își folosească raționamentul. În schimb a folosit sfânta Scriptură împotriva satanei dar mai ales prin rugăciune. Trebuie să ne rugăm atunci când noi suntem ispitiți. Însă trebuie să ne rugăm mai ales când nu suntem ispitiți.

În încheiere vă invit să reflectăm asupra următorului lucru, că e foarte ușor să cedezi ispitei și e destul de ușor să realizezi asta. Însă Domnul nu ne-a promis niciodată o viață ușoară și una plină de sens. Un text găsit pe internet sună cam așa: Dumnezeu nu ne dă o călătorie ușoară ci o sosire în siguranță la destinație. Poate fi dificil însă cu Dumnezeu totul e posibil. Amin

Alte opțiuni: 01, 02, 03, 04, 05,

Facebook
Twitter
LinkedIn
WhatsApp
Email

Articole asemanatoare

//
Daca aveți vreo întrebare trimiteți-mi mesaj aici și va voi răspunde imediat!
Cu ce va pot ajuta?