Fap 5,27b-32.40b-41
Ap 5,11-14
In 21,1-19
Se spune că trandafirul e simbolul perfect al romantismului. De obicei ține doar câteva zile după care se veștejește și se usucă. Ceea ce mai rămâne bun din el sunt spini, simbolul suferinței. Astfel noi putem iubi cu adevărat doar dacă noi privim nu la trandafiri ci și la spini. A. Karr spusese la un moment dat: Unii oameni se împotmolesc mereu fiindcă trandafiri au spini; eu sunt recunoscător că trandafiri au spini. Un lucru e clar că calea spre adevărata iubire nu e una ușoară. Însă noi tot va trebui să ne mărturisim iubirea față de Cristos, și să fim conștienți de spini care vor veni pe cale. Și totuși, trebuie să fim plini de speranță că trandafirii vor înflori în primăvara fără de sfârșit.
Textul evangheliei de astăzi ne-a descris o apariție a Domnului înviat alături de șapte dintre discipoli săi. După ce discipoli au fost alături de Isus timp de câțiva ani plini de entuziasm și bucurie până la răstignire, discipoli s-au reîntors la ocupația lor precedentă. Poate că erau dezamăgiți și descurajați, așa că Petru împreună cu alți șase apostoli s-au urcat în barca lor pentru a merge la pescuit, însă nu au prins absolut nimic până în momentul în care Isus, la răsăritul soarelui, le-a spus să își mai arunce plasele încă odată însă în partea opusă a bărcii și vor prinde un număr imens de pești. Apoi discipoli s-au alăturat Domnului înviat pentru micul dejun, iar după masă Isus l-a întrebat de trei ori la rând pe Petru cât de mult îl iubește. Petru și-a afirmat iubire sa față de Isus.
Isus i-a adresat lui Petru această întrebare de trei ori, și nu degeaba fiindcă Isus a avut un motiv foarte bine întemeiat pentru asta. De trei ori Petru l-a renegat pe Domnul înviat și tot de trei ori Domnul înviat i-a dat șansa de a-și afirma iubirea. Isus în imensa sa iertare, i-a dat șansa lui Petru de a șterge amintirea celor trei renegări printr-o triplă declarație de iubire. Petru a primit șansa de a-și repara greșeala și de a începe totul din nou. O triplă profesiune de iubire a șters cu desăvârșire tripla renegare. Petru nu s-a mai lăudat ca alte dăți că el îl iubește mai mult decât toți ceilalți.
Ori de câte ori auzim cuvântul căință ceea ce intră imediat în mințile noastre e cuvântul durere și părere de rău. Însă adevărul e că nu e doar o durere și o părere de rău. După cum spusese un episcop la un moment dat că noi suntem iertați nu datorită părerii de rău pentru ceea ce am făcut. Unii oameni au această părere de rău pentru ceea ce au făcut și tot nu primesc iertarea. Cel mai important lucru pentru căință nu e durerea pentru păcate ci iubirea și iertarea celor din jurul nostru.
Domnul nu ne-a spus în textul evangheliei de astăzi că dacă ne pare rău pentru păcate atunci vom primi iertarea. Ci mai degrabă, Domnul a spus că dacă i-ai iertat pe ceilalți, atunci și păcatele tale vor fi iertate.
Adesea noi admitem că Pot ierta acea persoană însă nu am să uit niciodată. Noi iertăm dar de fapt nu iartă nimic.
Noi ar fi trebuit să învățăm această lecție a iertării și a uitării când încă eram în clasele mici de la școală. Oare nu ne foloseam noi pe atunci de radieră ca să ștergem greșelile pentru totdeauna? De asemenea, dacă ștergem desenul de pe un buton de la telecomandă, oare nu ștergem noi pentru totdeauna ceea ce făcea acel buton, fiindcă nu va mai apărea niciodată pe ecran ceea ce făcea el? Asta e ceea ce înseamnă să ierți și să uiți. Acesta e modul creștin de a ierta. De fapt oameni care spun că sunt oameni iertători însă nu uită ei nu de fapt nu iartă deloc acea persoană.
Cealaltă condiție a căinței o putem găsi în textul evangheliei de astăzi, în acel moment în care deși Petru l-a renegat pe Isus de trei ori, Isus nu l-a întrebat pe Petru dacă îi pare rău pentru renegarea Lui ci Domnul îl întreabă dacă încă îl mai iubește iar Petru răspunde ca da, îl iubește. Iubirea este mult mai importantă decât durerea fiindcă Oameni cărora le pare rău poate că nu iubesc. Însă oameni care iubesc mereu le vor părerea rău pentru păcatele pe care le-au comis.
O nevoie fundamentală e aceea în care toți va trebui să iubim și să fim iubiți. O auzim mereu peste tot în jurul nostru, în filme și la televizor, în cântecele pe care le cântăm, în lucrurile la care visăm. Însă suntem înconjurați și de erezii ale iubirii și nu câteva ci sute. Și aș dori să menționez doar câteva dintre ele.
Prima, iubirea poate fi cumpărată. Asta e cea mai des întâlnită dintre toate. E ca și cum am putea cumpăra comoditatea cu bani. Tendința noastră e aceea de a da ceva material atunci când dorim să le arătăm că noi îi putem iubi. De ce le cumpărăm cadouri? Un prieten cumpără flori și ciocolată prietenei sale sau soțul o socate pe soția lui la un restaurant select. Însă iubirea nu e un produs comercial. Iubirea este mai degrabă o grijă și o preocupare decât un cadou. Chiar dacă nu avem nimic de dat, iubirea tot e posibilă.
Doi, iubirea este romantică. Iubirea nu este emoțională. Ea nu e de fapt în inimă. Ci e în minte. Uneori cel mai mare gest de iubire se face în durere și suferință decât în aura romantică a fericii veșnice. Iubirea romantică este adesea superficială și tranzitorie însă adevărata iubire este veșnică. Asemenea iubirii lui Dumnezeu care e veșnică.
Trei, să iubești e ușor însă să găsești pe cineva pe care să-l iubești e dificil. Suntem înconjurați de oameni pe care îi putem iubi însă nu e ușor să îi iubești fiindcă necesită ca noi să renunțăm la egoismul nostru pentru a putea privi la ceilalți din jurul nostru. Nu ceea ce doresc eu ci ceea ce ai tu nevoie.
Și ultima este cea mai des întâlnită dintre toate, adică iubirea idolatrică. Un tânăr se îndrăgostește lulea de o fată iar apoi începe să își neglijeze propria familie și studiile sale. Aceasta e iubirea idolatrică. Sau un om de afaceri care se scufundă atât de tare în muncă încât nu mai are timp deloc și pentru Dumnezeu.
Așa că întrebarea cu care aș dori să închei este, ai destulă iubire în inima ta? Ai destulă iertare în inima ta pentru ca să îi poți ierta pe cei care te-au supărat? Dacă avem acestea două atunci căința e deja disponibilă pentru noi. Amin
