Prov 8,22-31
Rom 5,1-5
In 16,12-15
A existat la un moment dat o mamă care s-a gândit într-o bună zi să își scoată copilașul de doar 6 anișor la un restaurant pentru a mânca prânzul împreună. Imediat cum le-a adus mâncarea, copilașul a ridicat mânuța și a făcut semnul sfintei crucii înainte să înceapă să o și mănânce. O anumită persoană care era e fapt un păstor cu biblia în mână a rămas profund scandalizat așa că s-a dus la copil și l-a întrebat: de ce ai făcut semnul sfintei cruci? Știi că pe această cruce Domnul nostru a fost răstignit și a murit? Copilul i-a răspuns simplu: Am făcut semnul sfintei crucii pentru a-mi reaminti că am fost salvat de Isus Cristos și că el este Domnul meu și Mântuitorul meu!
Știți ce s-a întâmplat apoi? Păstorul a fost uluit cu adevărat de către acest copil așa că a plecat amuțit.
Astăzi celebrăm sărbătoarea Preasfintei Treimii. Astăzi celebrăm sărbătoarea a trei persoane distincte într-un singur Dumnezeu – Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul, și Dumnezeu Duhul Sfânt. Cuvântul Treime însuși nu este un termen biblic. Dacă ne punem să îl căutăm în Biblie ne vom da seama că nu există nicăieri. Ci mai degrabă, e un rezultat al dezvoltării treptate din cauza diverselor controverse din istorie. Însă unicitatea unui Dumnezeu este o doctrină acceptată și de Vechiul Testament dar mai ales de Noul Testament. Noul Testament ne oferă revelația faptului că Fiul adică Isus Cristos este Dumnezeu și că Duhul Sfânt este și el tot Dumnezeu. Însă ei nu se contopesc într-o singură persoană fiindcă Tatăl l-a trimis pe Fiul (In 16,6) iar Fiul l-a trimis pe Duhul Sfânt (In 16,7; Gal 4,4-8) ci aţi primit Duhul înfierii prin care strigăm: Abba, Tată! (Rom 8, 15).
De ce oare folosim cuvântul Treime? Fiindcă în jurul secolului 4 după Cristos, a existat un preot pe nume Arius care învăța lumea că Fiul nu era egal cu Tatăl ci era o simplă creatură ca și noi din moment ce el Isus era născut iar Dumnezeu era sursa. Cu alte cuvinte, Isus nu ar fi fost de natură divină ci un simplu om și clar nu Dumnezeu. Conciliul de la Niceea (325) a spus clar că: El este Fiul…Născut iar nu creat, de o ființă cu Tatăl.
Apoi o altă personalitate la fel de cunoscută este o persoană pe nume Apollinarius din Laodicea care spusese că Isus doar a venit în lume doar ca ființă spirituală. Cu alte cuvinte, Isus nu ar fi fost pe deplin om. El era Dumnezeu dar nu era om. Conciliul de la Constantinopol (381) a spus și el clar că Isus a avut cu adevărat o minte umană, rațiune dar mai ales spirit. Isus a avut cu adevărat o conștiință umană sentimente umane, creativitate, inteligență și altele asemenea. Isus era complet și pe deplin om.
Sărbătoarea Preasfintei Treimi este un fapt al credinței noastre, o parte a credinței și un mister. Nu e destinat să fie analizat asemenea modului în care a făcut-o sfântul Augustin și mulți alți teologi ci un mister care trebuie trăit.
Devoțiunea noastră obișnuită față de Preasfânta Treime este revelată în mod deosebit în Semnul sfintei Cruci, ori de câte ori spunem În numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt. Semnul sfintei Cruci ne disting pe noi de celelalte grupuri creștine.
Prin a face semnul sfintei cruci în Biserică sau înainte să intrăm în Biserică, noi arătăm faptul că suntem discipoli Preasfintei Treimi și că noi credem în Dumnezeul Treime. Dacă o facem în public, atunci ea devine o expresie față de lume a faptului că noi credem în Preasfânta Treime. Nu e nimic greșit atunci când jucători de fotbal de exemplu fac semnul sfintei cruci înainte de un joc, fiindcă ești își exprimă credința în Preasfânta Treime. E ca și cum ar spune că fără Preasfânta Treime ei sunt nimic.
Ori de câte ori facem semnul sfintei cruci și noi mărturisim că aparținem familiei lui Dumnezeu și că Dumnezeul pe care noi îl cinstim și adorăm este un Tată pentru noi.
Ori de câte ori facem semnul sfintei cruci, noi mărturisim că aparținem trupului lui Cristos (celei de-a doua persoană a Preasfintei Treimi), Biserica. Asta înseamnă că tot ceea ce facem, indiferent că e bine sau rău, îi afectează pe ceilalți oameni. Comportamentul nostru îi poate alina sau îi poate răni pe ceilalți.
De asemenea, noi mai ne mai facem semnul sfintei cruci pe trup fiindcă trupul nostru este templul Preasfintei Treimi și Duhul Sfânt. Trupul nostru este sacru fiindcă el poartă semnul preasfintei Treimi și că Duhul Sfânt locuiește în el. Acesta e motivul pentru care nu trebuie să abuzăm de trupul nostru sau să îl luăm ca pe un merit propriu.
În încheiere vă invit în primul rând să facem semnul sfintei cruci din inimă. Să nu obosim în a face semnul sfintei cruci fiindcă noi aparținem Preasfintei Treimi.
Iar în al doilea rând vă invit să răspundeți la următoarele două întrebări: La ce reflectăm ori de câte ori facem semnul sfintei cruci? De ce unii oameni fac semnul sfintei cruci atunci când văd o biserică sau trec prin fața unei bisericii? Amin
