Mt 5,43-48
Iubirea față de cei care ne urăsc
Adevărata iubire nu discriminează. Adevărata iubire acceptă realitatea așa cum e ea fără vreun efort din partea ei pentru a o schimba. Transformarea care are loc nu este una impusă sau forțată. E un răspuns adus la sensul copleșitor al faptului că noi suntem iubiți chiar și atunci când nu merităm deloc. Porunca iubirii e o poruncă destul de dificilă de urmat, fiindcă mare parte din iubirea noastră este îngustă și egoistă. E rezervată numai celor care ne iubesc la rândul nostru.
E ușor să îi iubești pe cei a căror valori și interese sunt asemenea cu ale noastre, sau cei care ne acceptă, sau cei care ne fac bine sau ne fac să ne simțim ca persoane respectate. Însă cum rămâne cu cei care nu se pot uita la noi, care ne urăsc fără vreun motiv anume sau cei a căror ideii și moduri de a fi nu le putem tolera sau mai rău cei despre care noi credem căne-au făcut viața un calvar?
A existat la un moment dat o femeie în vârstă care, avea o mânie și supărare extrem de veche și pe care o alimenta necontenit, iar din această cauză devenise antipatică pentru o altă femeie în vârstă ca și ea. Doar simpla privire și zâmbet aveau să stârnească în această femeie țipete, tremur, bâlbâit-uri sau remarci pline de sarcasm. De foarte multe ori această femeie dispărea complet ori de câte ori prietena ei se afla în preajmă. Într-o bună zi s-a întâmplat ceva cu adevărat uimitor, în acel moment în care această femeie i-a cerut prietenei ei iertarea. După ce și-au dat mâinile, lacrimile au și început să le coboare pe obraji amândurora. După alte câteva minute, acea femeie bătrână plină de ranchiună și-a dat ultima suflare.
Din păcate noi mai mereu avem tendința de a ne comporta cu ochi pentru ochi și dintre pentru dinte. Alegem să alimentăm necontenit ura, mânia și resentimentele din noi. Rareori însă și realizăm că noi devenim persoana pe care o urăm.
Într-o societate sau cultură în care mânia și răzbunarea au devenit un element obișnuit, Isus vine și ne prezintă o afirmație destul de solicitantă și necesară: aceea de a ne iubi dușmani și de a ne ruga pentru cei care ne persecută. Să ne iubim dușmani înseamnă să îi acceptăm, ba mai mult să ne rugăm pentru ei. Poate că nu ne place de persoana de lângă noi din cauza personalității ei diferite însă noi tot trebuie să îi oferim respectul nostru. Făcând asta noi vom deveni capabili să obstrucționăm acest cerc rău din societatea noastră. Vom reuși să punem stop la acest râu al răzbunării.
A-i iubi pe cei care ne urăsc ar putea fi răspunsul corect la nevoia cea mai mare a dușmanilor noștri, aceea de iubire, atenție sau de acceptare. E o sarcină destul de necesară care se poate transforma și în cea mai mare realizare a noastră. Care e chemarea noastră la perfecțiune? E de fapt acea chemare a lui Dumnezeu la sfințenie, la a fi adult, complet și întreg.
Cu toți avem capacitatea de a recrea pe cineva care să fie mai bun prin faptele noastre de iertare sau de a face pe cineva să fie mai rău prin acțiunile noastre răzbunătoare. Iar a amâna pentru mai târziu nu face nimic altceva decât să fim prizonierii acelui rău. Însă a recrea pe cineva prin acceptarea noastră înseamnă să celuilalt valoarea lui sau al ei ca prizonier și de al prețui pe cel de lângă noi ca și copil al lui Dumnezeu asemenea nouă înșine. Asta înseamnă să ai un comportament de adult. Asta înseamnă să faci un pas înainte spre un răspuns plin de credință la chemarea lui Isus de a fi perfecți după cum El și Tatăl este deja!
Sfântul papă Ioan Paul al II-lea scrisese la un moment dat: E mai bine să plângi decât să fii plin de mânie fiindcă mânia îi rănește pe ceilalți în timp ce lacrimile se revarsă în tăcere în suflet și curăță inima.
Un lucru e clar că dacă simțim nevoia de a ne striga mânia, atunci va trebui să îi dăm drumu pentru a ne elibera de durerile noastre dar mai ales de capcanele vieții noastre. Eliberarea ne va ajuta să ne vedem vulnerabilitățile, să ne identificăm imperfecțiunile și credințele dăunătoare pentru ca mai apoi să prețuim această experiență nouă. Strigarea la Domnul va pava calea spre pași mai luminați spre rezolvarea tuturor problemelor noastre.
După cum spusese Louise Hay în cartea ei intitulată: Te poți vindeca singur: Există atât de multă iubire în inima ta încât ar putea vindeca întreaga planetă. Însă pentru moment…folosește această iubire pentru a te vindeca. Amin
