Mc 4, 1-9
Predicatorul cu limbă de aur
Sfântul Ioan Cristostomul sau Gură de Aur, pe care îl comemorăm astăzi spusese la un moment dat, sfântul care s-a dus în ceruri nu are nevoie de aclamații de la ființele umane pentru ca să poată ajungă într-un loc mai măreț și mult mai binecuvântat. Noi, pe de altă parte, care încă suntem angajați în cele pământești…trebuie să auzim sfinți lăudați pentru ca și noi să dorim să îi imităm pe ei. De aceea va trebui să ținem cont și să luăm aminte la virtutea și exemplul acestui mare sfânt, ca și noi să putem imita sfințenia lui și să putem ajunge la aceiași recompensă veșnică din ceruri.
Sfântul apostol Paul ne învățase că noi mereu trebuie să considerăm Biserica ca un trup cu multe părți. Iar dacă Biserica este un trup, atunci sfântul pe care noi îl comemorăm astăzi, adică sfântul Ioan Cristostomul este gura, sau poate chiar limba. Numele de Cristostom tradus înseamnă limbă de aur.
Pe când încă studia legea civilă, sfântul Ioan Gură de Aur a simțit chemarea la viața călugărească, însă după o bună discernere a vocației sale și-a dat seama că nu aceasta era chemarea sa, așa că a fost sfințit diacon iar apoi preot pentru Biserica din Antiohia.
Imediat după sfințirea sa ca preot a și fost remarcat pentru darul său de a predica. Așa că episcopul său l-a rugat pe sfântul Ioan să se dedice complet predicării. Astfel, în următori 12 ani sfântul Ioan a predicat și a predat asupra tuturor cărților din biblie. El însuși scrisese la un moment dat, Amvonul era tronul său pe care îl și împodobea la fel de mult ca oricare alt predicator din vechime sau din timpurile moderne. Sfântul Ioan Gură de Aur fusese, după cum spusese și fericitul John Henry Newman, un suflet luminos, bucuros și blând: o inimă sensibilă, care a ajutat oameni să aplice sfânta Scriptură la viața lor de zi cu zi. Aproape 600 dintre predicile și comentariile sale asupra sfintei scripturi au fost păstrate până în ziua de astăzi precum și multe tratate asupra vieții spirituale și morale, dar mai ales și o faimoasă carte asupra sfintei preoții.
Reputația sa ca și predicator și învățător a dus, împotriva voinței sale, la alegerea sa ca episcop de Constantinopol, pe scaunul imperiului, care, în acel timp, a fost o adevărată cloacă morală. Așa că sfântul Ioan a început să predice din nou, chemând oameni la reformarea vieții lor. Mare parte din această reformă morală a fost îndreptată spre curtea imperială, motiv și pentru care a atras atenția împărătesei care era capul depravării și care ea însăși dădea un exemplu teribil oamenilor. La un moment dat, pe când predica despre istoria Isabelei, împărăteasa a luat această predică ca pe o insultă personală. Așa că a început să conspire împotriva episcopului Ioan. Și-a găsit aliat în patriarhul de Alexandria care și el fusese amenințat de Ioan. Împreună au reușit să îl destituie aducând acuzații grave și forțându-l să plece în exil.
Oameni, însă, l-au iubit pe Ioan așa că a fost adus înapoi la Constantinopol. Însă Ioan nu a cedat nici de această dată. A continuat să predice adevărul, să condamne depravarea morală și vanitățile aristocrației și a curții imperiale. Cei care erau vizați și în funcții de putere nu lea convenit predica lui Ioan așa că l-a trimis din nou în exil, însă de data aceasta într-unul cu condiții extrem de dure, atât de dure încât episcopul avea să nu se mai întoarcă niciodată. Bătrânul episcop exilat a murit în ziua de 14 septembrie, 405. Sfântul Ioan Gură de Aur este și ar trebui să fie pentru toți o adevărată sursă de inspirație. A fost numit gură de aur pentru că l-a predicat pe Cristos. Sfântul Ioan a fost capabil să îl predice pe Cristos fiindcă Cristos se afla în inima sa. Iar acea cunoaștere a lui Cristos a venit prin rugăciune și prin studiul sfintei Scripturi. Sfântul Ioan cunoștea scripturile motiv și pentru care a ajuns la acea cunoaștere desăvârșită a Domnului, devenind capabil să comunice iubirea lui Cristos și adevărul sfintei sale Bisericii.
În încheiere vă invit ca și noi să îl comunicăm pe Isus tuturor celor cu care ne întâlnim astăzi, ca Cristos să fie pe buzele noastre și în inimile noastre. Amin
