Lc 16,1-8
Parabola administratorului necinstit
Carveth Mitchell a spus următoarea poveste despre un om care cumpărase un papagal. El i-a spus păsării să rostească doar un sigur cuvânt iar cuvântul era Astăzi. Când se scula dimineața și când se întorcea acasă noaptea târziu pasărea mereu îi reamintea Astăzi. Acea pasăre nu întârzia deloc niciodată. Astăzi, astăzi, astăzi, țipa mereu.
După alte șase luni de zile omul a adus un alt papagal. Și pe acesta îl învățase să spună doar un singur cuvânt, iar acela era Mâine. Explicația stă în ceea ce a spus omul după aceea că Am trăit de parcă nu ar exista nici un viitor. Astăzi este tot ce contează, însă mi-am dat seama că nu e chiar așa. Cele două păsări împreună l-au ajutat să îți păstreze mintea asupra realităților vieții: astăzi și mâine.
Poate că administratorul, din textul evangheliei de astăzi, ar fi putut auzi și el vocile celor doi papagali. Mâine are loc judecata lui Dumnezeu de astăzi.
Textul evangheliei de astăzi ține de a fi înțelept și inteligent. Necinstit dar perspicace, administratorul simțind că se află în pericolul pierderii locului de muncă astăzi, a găsit strategia potrivită și a și început să întoarcă totul în favoarea lui de dragul zilei de mâine. O persoană perspicace înțelege o situație critică cu viziune și rezoluție. Cineva spusese că Isus este preocupat de crizele spirituale care sunt mult mai critice decât crizele financiare. Putem trece peste această criză prin exercițiul credinței și al precauției. Dacă creștini s-ar întinde cu destulă energie față de aspectele spirituale care au consecințe veșnice precum se ocupă de cele pământești care au consecințe temporale, atunci cu siguranță le-ar fi mai bine, atât în viața aceasta cât și în cea care va veni. Prin urmare, aceasta este misiunea noastră:
În primul rând, ca fii ai luminii! Cine sunt fii lumini? Ei sunt cei care îl urmează pe Isus Cristos, care este lumina. Cum este prezent Isus în lumea de astăzi? El este în lume în măsura în care noi îl purtăm ca și fii ai luminii care după ce își încheie rugăciunea, meditația și timpul cu Cristos, ar trebui să și începem să strălucim ca lumină pentru lume. Dacă noi suntem ceea ce ar trebui să fim atunci cu siguranță am schimba lumea. Dacă ne rugăm așa cum ar trebui să ne rugăm, atunci am schimba lumea cu desăvârșire.
În al doilea rând, va trebui să fim înțelepți și inteligenți. Cu prudență va trebui să fim înțelepți și inteligenți. Va trebui să evaluăm cum să aducem suflete la Cristos cu eficacitate și să re-evanghelizăm și să re-creștinăm creștini și cultura în care trăiesc ei acum. Însă, desigur, nu e o sarcină ușoară și pe deasupra mai și implică un risc. Părintele Marcial Maciel în cartea sa intitulată E viața mea scria că Predicarea evangheliei a presupus întotdeauna un mare risc. Astăzi nu există nici o excepție. A fi un apostol înseamnă să îți pui în pericol propria reputație și statut, ba chiar și viața. Înseamnă să părăsești zona ta de confort și să nu îți fie frică să fii etichetat ca nebun sau visător. Asta nu trebuie să îl neliniștească pe adevăratul apostol. El știe că se pune în pericol, însă este sigur și de recolta pe care o va culege. După cum spusese și sfântul apostol Paul, știu în cine am crezut şi în cine mi-am pus încrederea (1Tim 1,12). Grija unui apostol e aceea de a fi fidel lui Cristos, fidel poruncii sale de a vesti evanghelia.
În al treilea rând, va trebui să posedăm idealul. Pentru a putea realiza aceasta va trebui să posedăm idealul lui Isus Cristos. Inimile noastre vor trebui să fie pline cu el fiindcă nimeni nu dă ceea ce nu are. Idealul implică conștientizarea inteligenței noastre și a energiei voinței noastre. Cristos este idealul nostru. Cristos este lumina noastră. A avea voința lui Cristos ne va aduce mai aproape de perceperea generației prezente pentru a o putea ghida spre lumina lui Cristos.
Așa că întrebarea e, Ce prețuiesc cel mai mult inimile noastre? Amin
