Dt 8,2-3.14b-16a
1Cor 10,16-17
In 6,51-58
Am dat zilele acestea de o povestioară despre un canibal care zbura la un moment dat cu avionul. Când însoțitoarea de zbor i-a adus meniul pentru masă, i-a luat destul de mult timp pentru a se decide. Într-un final, a chemat-o pe stuardeză și i-a spus, Domnișoară, pot primi în schimb lista cu pasageri?
Astăzi celebrăm sărbătoarea Trupului și sângelui lui Cristos, care popular mai este cunoscută și ca Corpus Christi. În perioada secolului 12, Biserica a văzut o dorință tot mai mare pentru o devoțiune mai intensă față de preasfânta Euharistie, mai ales adorație, cu toate că aspectul sacrificiului și a mesei nu fusese uitat. Juliana de Retiennes (1192-12587), o călugăriță din mănăstirea augustiniană de pe muntele Cornillon, de lângă Liege din Belgia iar mai târziu devenită, abatesă, a revelat o serie de viziuni de care a avut parte, prima din ele în anul 1208 în care Domnul își exprimase dorința pentru o sărbătoare solemnă în onoarea Preasfântului Sacrament. Această sărbătoarea fost introdusă în Liege în 1246 și celebrată în ziua de Joi după duminica Preasfintei Treimi. Papa Urban al IV-lea (1261-1264), un confesor al Julian-ei, a extins această sărbătoare la întreaga Biserică Universală.
În textul evangheliei de astăzi, Isus se prezintă pe sine însuși ca hrană vie, prin excelență, ce ne oferă viața veșnică. Și l-am auzit spunând, Cine mănâncă trupul meu și bea sângele meu are viața veșnică și eu îl voi învia în ziua de pe urmă.
Un preot a spus la un moment dat că Isus ca pâine vie este mult superior oricărei hrane pământești trecătoare. Depășind sfera sensului, el satisface cea mai profundă dorință a omului. El aduce pacea veșnică și liniștea sufletului nostru neliniștit. Oricine dorește să obțină plinătatea vieții trebuie să se hrănească pe sine însuși din sursa vieții însăși, Isus pâinea vie.
Chiar admir oameni care vin la scaunul de spovadă doar pentru a relua primirea sfintei Împărtășanii. O femeie bătrână, în vârstă de 65 de ani se îmbolnăvise la un moment dat. Ea dorea enorm de mult să primească Trupul lui Cristos însă nu își mărturisise încă păcatele preotului de foarte mult timp. Așa că le-a cerut copiilor ei să cheme preotul fiindcă dorea să se spovedească și să primească Trupul lui Cristos înainte să o primească în mod regulat, Duminica, de la un slujitor laic al Preasfintei Euharistii. Așa că preotul s-a dus și i-a administrat sacramentul Pocăinței după care i-a dat sfânta Împărtășanie iar ea a devenit extrem de fericită.
Biserica ne învață că noi suntem oameni ai euharistiei fiindcă suntem oameni care cred cu adevărat în adevărata prezență a lui Cristos în Euharistie mai ales în pâinea și vinul ce ne sunt oferite în timpul acestei celebrări. În trecut, în timpul sărbătorii preasfântului Trup și sânge al lui Cristos, preotul ducea preasfântul Sacrament pe străzi însoțit de comunitatea creștină de oameni. Preotul se oprea de obicei la anumite case unde se aflau altare special amenajate.
Am dat de o altă povestioară despre un băiețel de 10 ani care avea o legătură specială cu purtarea pe străzi a preasfântului Sacrament, care credea enorm de mult în prezența lui Cristos în Euharistie, și care dorea să știe de ce Isus nu se oprea și la casa lui. Mama lui i-a spus, Întreabă preotul. Așa că el s-a dus la preot și a obținut ceea ce dorea. Apoi a spus cu mândrie, Isus a venit la casa mea. Cred că voi lucra pentru el de acum. Și a făcut ceea ce a promis. A devenit preot.
Noi suntem oameni ai Euharistiei fiindcă suntem oameni mulțumiți. Conform unei fabule indiene, Zeul Vishnu a spus la un moment dat celor care se închinau lui, M-am săturat de cererile voastre nesfârșite. De aceea vă voi acorda trei cereri. Asigurați-vă să le alegeți cum trebuie fiindcă vi le voi da doar pe acelea și nimic altceva după aceea. Un credincios euforic nu a ezitat și i-a și cerut Iată prima mea cerere, a spus acesta, Doresc ca soția mea să moară pentru ca eu să mă pot căsători cu o femeie mai bună. Și i-a îndeplinit dorința imediat. Însă când prietenul lui și rudele s-au adunat la înmormântare și au început să laude virtuțile soției sale, acest devotat a văzut cât fusese de pripit. Așa că i-a cerut zeului Vishnu să îi aducă soția înapoi la viață. Iar acest lucru l-a mai lăsat cu o singură cerere. S-a gândit el cât s-a gândit. Unii l-au sfătuit să ceară imortalitatea. Însă ce avea să facă cu ea dacă nu avea sănătate? Iar sănătatea fără bani? Iar bani fără prieteni? Iar acest devotat a devenit și mai confuz, atât de confuz încât l-a întrebat pe zeul Vishnu însuși, Spune-mi tu ce să cer. Zeul Vishnu a râs și i-a spus, cere să fii mulțumit, indiferent de ce vei obține.
Un lucru e clar, că niciodată nu poți fi mulțumit doar cu pâine, sau bere, sau televizor, ori mașini, ori un buget echilibrat sau cu tot cuvântul ce vine de la Dumnezeu. Din fericire pentru noi, credem că Domnul Dumnezeu care este sursa recunoștinței este prezent în Euharistie. Isus știa că el avea să se întoarcă înapoi în ceruri însă dorea un mod în care să rămână aproape de prieteni și discipoli lui. Așa că în ziua de Joi, Joia sfântă Isus a dat o masă de rămas în care le-a arătat discipolilor cum să celebreze Euharistia. El le-a arătat cum să facă să vină și să fie cu ei într-un mod cu totul special în pâinea și vinul Euharistic. Isus este în pâinea consacrată pe care atunci când o consumăm ea devine o parte a noastră iar noi în el, la fel cum se întâmplă și cu hrana noastră de zi cu zi. Când ne consumăm hrana de zi cu zi, ea devine parte a trupului nostru, parte din noi.
Un lucru e clar, că nu putem trăi fără mâncare. Isus a spus la fel și cu Euharistia în evanghelia de astăzi, Dacă nu mâncați trupul Fiului Omului și nu beți sângele lui, nu aveți viață în voi. În încheiere vă invit să nu uitați niciodată că creștinul care sare peste sfânta Împărtășanie dă dovadă de faptul că nu crede în aceste cuvintele ale Domnului. Amin
