In 1,45-51
Nu există nici o mențiune despre apostolul Bartolomeu în evanghelia după Ioan, din care este luat textul de astăzi. Însă mulți scolaștici biblici îl identifică pe Nathanael, menționat de apostolul Ioan cu apostolul Bartolomeu. Biserica în liturgia sa urmărește același lucru prin oferirea acestui pasaj evanghelic în sărbătoarea sfântului Bartolomeu. Cunoaștem foarte puține despre Bartolomeu sau Nathanael, oricare i-ar fi numele, însă scurtul pasaj evanghelic de astăzi are foarte multe de oferit.
În primul rând, a fost cu adevărat o insultă pentru micul sătuc Nazaret întrebarea pusă de Nathanael, sau poate că nu. El poate doar își exprimase surpriza fiindcă era conștient că nicăieri în sfânta scriptură nu se spune că Mesia va veni din Nazaret. Isus nu arată nici o intenție în privința lui Nathanael, ci din contră, îl laudă ca fiind un adevărat israelit, un adevărat căutător al adevărului.
În al doilea rând, este mult mai ușor pentru noi a vedea această sărbătoare a Sfântului apostol Bartolomeu nu doar ca o celebrare a omului însuși ci mai degrabă a modului în care a fost recunoscut Isus. Această sărbătoare ne arată responsabilitățile pe care le avem și noi dacă dorim să fim adevărați discipoli ai Domnului. Asemenea lui Nathanael, trebuie să avem o inimă deschisă, dornică de a accepta adevărul despre Isus. Dacă noi l-am găsit cu adevărat pe Domnul atunci nu vom avea cum să ținem această veste bună pentru noi înșine. Vom fi nevoiți să o transmitem prin cuvinte și acțiuni astfel încât Duhul Sfânt să poată lucra prin noi pentru răspândirea credinței. Așa că nu este chiar atât de important până la urmă faptul că noi nu avem chiar atât de multe informații despre viața apostolului Bartolomeu. Ceea ce contează cu adevărat este faptul că asemenea acestui adevărat fiu al lui Israel, ajungem să îl cunoaștem pe Domnul și să ne angajăm în a fi discipoli săi.
