Lc 10,1-9
Astăzi celebrăm sărbătoarea Sfântului evanghelist Luca, autorul celei dea treia evanghelii. Mare parte din această evanghelie a fost bazată pe învățăturile și pe scrierile sfântului apostol Paul, din interviurile sale cu primi creștini dar și din propria sa experiență.
Numele de Luca tradus înseamnă aducător de lumină fiind unul dintre primii păgâni convertiți. S-a născut din părinți păgâni de origine greacă din Antiohia Siriei și probabil sclav. A fost un grec prin naștere și un doctor prin profesie studiind în Antiohia și Tars. Călătoriile sale le-a făcut probabil în calitate de doctor al acelor corăbii. Luca a devenit discipol, un coleg dar și în același timp un prieten al Sfântului apostol Paul mai ales în timpul celor două perioade în care acesta a stat în închisoare. Sfântul Luca ne mai este cunoscut și ca istoricul Noul Testament, mai ales că este autorul a două scrieri, a unei evanghelii și a faptelor apostolilor.
Sfântul evanghelist Luca a avut două virtuți, una este virtutea umilinței pe care o putem observa din scrierile sale, mai ales a faptelor apostolilor ca continuare a evangheliei, în care nu se numește niciodată, folosind uneori pronume precum noi în loc de el, sau ei. Iar a doua virtute este disponibilitatea de a fi un instrument al Domnului în propagarea veștii cele bune a împărăției lui Dumnezeu, devenind astfel un misionar. Întrebarea la care să reflectăm este: Ar trebui să îl imităm cu toată inima pe Luca sau să îl ignorăm? Însă țineți minte că fiind botezați avem aceeași misiune ca și evanghelistul Luca. Misionari putem deveni chiar și în locurile în care ne aflăm, indiferent că este locul de muncă, acasă sau în alte părți.
