Mal 1,14b-2,1-2.8-10;
1Tes 2,7b-9.13;
Mt 23,1-12
Câți dintre voi, când erați mai mici sau chiar acuma v-ați jucat sau încă vă jucați, de-a mama și de-a tata, sau jocuri în care vă prefaceți că sunteți adulți, oameni mari? Acele jocuri în care vă îmbrăcați ca mama și tata, sau ca părintele și începeați a vă comporta asemenea lor. Eu unul am jucat când eram mai mic, iar jocul meu preferat era joaca de-a biserica. Unul din copii trebuia să fie predicatorul iar altul trebuia să fie dirijorul, un altul dascălul, alți cei care strângeau colecta, bani pe care îi oferă oameni în cadrul sfintei liturghii. Era foarte distractiv și amuzant.
Mie personal îmi plăcea foarte mult să joc de-a biserica atunci când îmi venea rândul să predic. Cu toți doreau să fie predicatorul fiindcă credeau că nu exista nimic altceva mai important decât aceasta. Când erai predicatorul puteai să le zici tuturor celorlalți ceea ce să facă și umblai printre ei arătând că ești o cineva important.
În textul evangheliei de astăzi, pe care tocmai l-am auzit, Isus a avut ceva de spus despre joaca de-a biserica. Însă, atenție, Isus nu făcuse referire la copii mici care se jucau de-a mama și de-a tata îmbrăcați cu hăinuțele părinților lor. Isus vorbea despre învățători legii și despre farisei din sinagogi, sinagogile erau? Care știe? Ce erau sinagogile? Sinagogile sunt locurile în care se închinau evrei lui Dumnezeu, asemenea bisericilor la noi creștini. Isus spusese că tot ceea ce au făcut ei a fost făcut doar pentru ca ceilalți să îi poată vedea și să îi poată lăuda asupra a cât de mare sunt ei, cât de pioși, darnici și multe altele asemenea. Ei iubeau, le plăceau enorm să aibă locurile principale din sinagogi, locurile de onoare, dar mai ales le plăceau momentele în care oameni, evrei îi strigau Rabbi, ceea ce înseamnă maestru, învățător.
Ce vrea Isus să ne spună nouă, ce vrea să ne spună să facem cu învățători de acest gen? Ce credeți? Bănuiesc că vreți să spuneți să nu îi ascultăm, că nu trebuie să facem tot ceea ce ne spun ei. Însă surpriză, Isus nu ne-a spus aceasta, ba chiar contrariul, Isus a spus: ascultații și faceți tot ceea ce vă spun. Însă nu faceți ceea ce fac ei, fiindcă ei nu practică ceea ce predică.
Practică ceea ce înveți, ceea ce predici. Va spus, vreodată, careva această expresie? Cu siguranță că nu, însă trebuie să recunosc că eu am auzit această expresie de câteva ori, și cu toate că a doare când cineva îți spune aceasta, ei bine trebuie luat în considerare fiindcă este un sfat foarte bun. Când vine vorba despre a trăi viața creștină, atunci trebuie să fim siguri, să ne asigurăm că ceea ce spunem o spunem din experiență, o spunem cu adevărat și că nu doar ne jucăm de-a biserica, jocul despre care v-am spus la început.
În continuare aș dori să vă spun o scurtă poezioară, un scurt poem care e bun să îl țineți minte
Poți să cunoști o mulțime de texte din sfânta scriptură
Și să ai darul de a învăța
Însă ceea ce este cel mai important
E să practici ceea ce înveți
Înainte de a încheia aș dori să vă spun o întâmplare, o povestioară din care trebuie să rețineți alte două lucruri extrem de importante.
Charles Haddon Spurgeon cunoscut și cu apelativul de prințul predicatorilor, a simțit după o sfântă liturghie că predica sa fusese una extrem de slabă în acea zi, simțise asta atât de tare încât îi era rușine de el însuși. În timp ce se îndepărta de biserică, dezamăgit, se tot întreba Ce lucru bun ar putea ieși oare din acel mesaj? Atunci când a ajuns acasă, a căzut în genunchi și a început să se roage: Doamne Dumnezeule, Poți face te rog ceva cu acest nimic. Binecuvântează te rog această predică slabă.
În lunile care au trecut, 41 de oameni au fost care au spus că au decis să se încreadă în Cristos ca Mântuitor, că creadă că într-adevăr Isus era mântuitorul lor datorită acelui mesaj atât de slab. În duminica care a urmat, pentru a se putea revanșa pentru acel eșec precedent, Spurgeon a pregătit o predică măreață, însă de data aceasta nimeni nu a reacționat.
Experiența acestui predicator ne scot în evidență două aspecte destul de importante, două lecții importante pentru noi toți care îl slujim pe Dumnezeu. Prima, e faptul că avem nevoie de binecuvântarea lui Dumnezeu în tot ceea ce facem, în toate eforturile noastre. Regele Solomon a spus într-unul din psalmi pe care i-a scris în Biblie: Dacă Domnul n-ar zidi casa în zadar ar trudi cei care o zidesc. Iar cel de-al doilea aspect e că slăbiciunea noastră este o ocazie pentru a putea lăsa să lucreze puterea lui Dumnezeu. Sfântul apostol Paul a spus în cea de-a doua scrisoare către corinteni: De aceea mă bucur în slăbiciuni, în jigniri, în necazuri, în lipsuri, în persecuții, în strâmtorări pentru Cristos, pentru că atunci când sunt slab, atunci sunt puternic.
În încheiere să îl rugăm pe tatăl nostru cel ceresc, să ne ajute, să ne dea curajul de a le spune celorlalți despre Isus și despre iubirea pe care el o are pentru ei, însă îl rugăm, în special să ne ajute să ne reamintim mereu că ceea ce este cel mai important pentru ceilalți e ca ei să vadă acea iubire a lui Isus în noi. Amin
