Lc 14,12-14
Isus ne invită, astăzi să fim primitori cu cei mai puțini norocoși precum, cei săraci, cei șchiopi, cei orbi și alți din această lume prin a le dărui ceea ce au nevoie dar fără a aștepta vreo ceva în schimb de la ei. Doar prin dăruirea liberă poate cineva să crească ca persoană iar asta fiindcă este necesar sacrificiul de sine. Nu este o povară ci mai degrabă o eliberare a sufletului celui care dă. Dăruirea izvorăște dintr-o inimă plină de compasiune și de milostivire. Dumnezeu ne-a iubit mai întâi iar iubirea noastră este un răspuns la gratitudinea marii sale milostivirii și bunătăți față de noi.
Când suntem ospitalieri, atunci suntem și plini de compasiune. Când suntem fără compasiune, nu avem cum să îi vedem pe ceilalți când suferă din greu. Noi trebuie să fim plini de compasiune și blânzi mai ales față de cei care ne rănesc în acest moment. Dacă nu ne iertăm reciproc, atunci suntem lipsiți de compasiunea necesară pentru a-i invita pe ceilalți la noi, înăuntru și de a le arăta adevărata prietenie, o prietenie a unui Dumnezeu care ne iubește cu toate că noi rămânem păcătoși.
Așa că întrebarea este dăruim noi în mod liber după cum și Isus oferea fără vreun câștig personal sau vreo recompensă?