Iob 7,1-4.6-7
1Cor 9,16-19.22-23
Mc 1,29-39
În Africa persoanele care dețin doctorate în diferite domenii cauzează foarte multe confuzii. Noi ne adresăm lor cu expresia de doctor însă atunci când oameni simpli de trib din Africa, aud acest termen, ei merg imediat la aceștia cu diferite probleme de sănătate. Acești doctori se trezesc deodată într-o serioasă încurcătură din moment ce sunt nevoiți să explice că cu toate că sunt numiți doctori ei nu pot vindeca bolnavi. Nimeni nu pare să ofere un răspuns mulțumitor acelor bieți oameni care se întreabă apoi: Dacă nu vindecă bolnavi atunci de ce oameni îi numesc doctori?
Isus se găsește într-o situație similară în textul evangheliei de astăzi. El vine ca mântuitor al lumii și totuși, vindecă. De exemplu în sinagogă, vindecă un om de duhul necurat care îl poseda. Apoi merge la casa lui Petru unde o vindecă pe soacra acestuia de febră. Poporul aducea la Isus pe toți cei care erau posedați sau bolnavi din diverse motive, iar Isus îi vindecă pe toți și alungă toți demoni. Apoi, dimineața devreme, când încă era întuneric, Isus s-a dus într-un loc retras și liniștit și s-a rugat. Înainte de a-și termina rugăciunea de dimineața, discipoli săi au venit la el și l-au informat că o mulțime mult mai mare s-a adunat, împreună cu alți oameni bolnavi și că îl caută pe el. Cu toți ne-am fi așteptat ca Isus să meargă și să vindece și toate aceste persoane, însă nu o face. Poate v-ați fi așteptat să spună: Minunat, acum avem iar de treabă. Însă Isus spune: Să mergem în altă parte, prin cetățile învecinate, ca să predic şi acolo, căci pentru aceasta am venit! (v.38).
Dar ce vrea Isus să facă de fapt? Pentru ce venise el de fapt? Isus, fiind o persoană spirituală refuză să își limiteze slujirea la un singur loc. Isus, răspunzând lui Simon spune: Să mergem în altă parte, prin cetățile învecinate, ca să predic şi acolo, căci pentru aceasta am venit! Apoi Isus merge prin toată Galileea, proclamând mesajul împărăției lui Dumnezeu, în sinagogile lor și scoțând diavoli. Cu alte cuvinte, Isus a venit să facă trei lucruri importante, atât în misiunea sa, în slujirea sa cât și ca exemplu în viața noastră: el vindecă, se roagă și predică.
În primul rând Isus vine să vindece. Isus este preocupat de probleme celor suferinzi în toate formele din moment ce vindecă oameni care sunt afectați în diferite moduri. Chiar el însuși este nevoit să treacă printr-o suferință teribilă. El nu și-a folosit puterea pentru a se feri de ei. Însă citim noi oare în Biblie că Isus s-ar fi îmbolnăvit? Noi știm că el este slujitorul suferind al lui Iahve, și totuși, în evanghelii nu găsim nicăieri scris că pe Isus l-ar fi durut capul, sau că ar fi avut febră, sau alte boli și dureri. Se pare că toate suferințele lui Isus erau cele provocate de ceilalți, din afară, care îl ridiculizau, îl insultau, îl persecutau, și multe alte cruzimi din partea dușmanilor lui și a prietenilor săi necredincioși, însă niciodată nu a avut o suferință de origine organică, internă.
Și noi, suntem chemați să vindecăm în ciuda faptului că nu suntem doctori. Noi ne putem vindeca pe noi înșine cu ajutorul lui Dumnezeu. Un exemplu concret în această privință este acesta. Brian Cavanaugh povestea la un moment dat formula terapeutică a Doctorului Karl Menninger, un faimos psihiatru. Dr. Menninger, într-o zi a primit un text despre sănătatea mintală care cuprindea și câteva întrebări. Una dintre acestea era următoarea, Ce sfat dai unei persoane, ce îl sfătuiești să facă dacă acea persoană simte că va ceda din punct de vedere nervos, mintal?
Uni s-ar aștepta ca doctorul să răspundă: Consultă un psihiatru. Însă spre surprinderea lor, acesta a răspuns: Uită-te la casa ta, traversează, autostrada, găsește pe cineva în nevoie și fă ceva ca să ajuți acea persoană.
În al doilea rând Isus vine să se roage. Ni se spune, în evanghelie că în acea dimineață, s-a ridicat și s-a dus într-un loc retras unde s-a rugat. Simon Petru și toți cei care erau cu el l-au căutat, și găsindu-l , i-au spus: Toți te caută! Unul din motivele pentru care Isus se roagă este pentru a se putea reîncărca, reînnoi din punct de vedere spiritual. Iar asta fiindcă vindecările l-au epuizat pe Isus, de puterile sale. Iată de ce și noi trebuie să facem ceea ce face și Isus, să îl imităm întru totul. Și noi trebuie să ne reîncărcăm din punct de vedere spiritual, să punem pauză uneori în timpul zilei, la ceea ce facem și să ne rugăm, să luăm legătura cu Dumnezeu, să îi ascultăm vocea care răsună în inimile noastre. Să ne oprim pentru un moment din ceea ce facem și să verificăm situația iar apoi să ne pregătim să facem lucrurile care sunt înțelepte.
Un exemplu concret este acesta: Am citit într-o carte, zilele acestea, despre modul în care ne putem ruga cu degetele noastre. Degetul mare este cel mai aproape de inima noastră, care ne reamintește să ne rugăm pentru familiile noastre și pentru cei dragi ai noștri. Degetul arătător ne reamintește să ne rugăm pentru cei care conduc, precum: papa, episcopii, preoți, călugări și surorile, părinți și profesori. Degetul mijlociu este cel mai mare și cel mai lung deget ce ne reamintește să ne rugăm pentru conducători și pentru cei care ne guvernează. Degetul inelar este degetul cel mai slab, ce ne reamintește să ne rugăm pentru toți cei care sunt slabi, precum bolnavi, săraci, cei pierduți, cei dependenți și păcătoși. Și într-un final, degetul mic, ne reamintește să ne rugăm pentru copii și pentru toți cei mici din lumea aceasta.
În al treilea rând, Isus vine să predice. El vine să proclame vestea cea bună a împărăției lui Dumnezeu, și invită întreaga omenire să îl lase pe Dumnezeu să domnească asupra lor ca rege al inimilor și al vieților lor, pentru a ne reîmpăca cu Dumnezeu și unul cu celălalt. Multe din boli, greutăți și suferințe care există în lume provin din lipsa de armonie și a păcatului ce ne separă de Dumnezeu precum și de unul cu celălalt. Prin vindecarea acestor cauze principale al tuturor problemelor noastre, vom putea primi binecuvântarea abundentă a lui Dumnezeu în toate zonele vieții noastre, atât pe plan spiritual cât și pe plan fizic; moral cât și material, social cât și psihologic. Însă încercarea de a căuta vindecarea fizică, a trupului cât și bunăstarea materială fără a ne împăca în prealabil cu Dumnezeu este complet inutil și lipsit de sens.
La încheiere să reflectăm asupra cuvintelor sfântului papă Ioan Paul al II-lea din discursul său ținut la întâlnirea ad limina cu câțiva episcopi americani din 3 decembrie 1983: Doar o Biserică care se roagă și care predică se poate arăta pe ea însăși destul de sensibilă la nevoile celor săraci, suferinzi, singuri, mai ales a celor din marile orașe precum și toți săraci de pretutindeni. Biserica ca comunitate de slujire trebuie mai întâi să simtă greutatea poverilor pe care le cară neîncetat numeroasele familii și persoane iar apoi să încerce să înlăture toate aceste poveri…. În rugăciune Biserica este confirmată ca solidară cu cei slabi, cu cei oprimați, cu cei vulnerabili care sunt manipulați, cu copii ce sunt exploatați și cu toți cei care sunt discriminați într-un mod sau altul. Amin
