Lc 4,24-30
În textul evangheliei de astăzi vom vedea că Isus s-a întors în Nazaret unde a și început să vorbească în templu. Și că oameni au presupus că din moment ce ei erau consăteni săi, el era obligat să facă miracole pentru ei. Că bolnavi lor erau cei care trebuiau vindecați, înaintea tuturor celorlalți. Însă Isus le arată că el trebuie să înfăptuiască miracole, nu doar pentru ei ci pentru întregul său popor, și că atunci când e vorba de ajutor el nu are favoriți. Isus se folosește de doi mari profeți, de Ilie care a făcut un 
miracol într-o țară păgână și de profetul Elizeu care a vindecat de lepră pe Naaman sirianul, care era un străin și totodată un dușman. Toate acestea i-a supărat foarte tare pe cei care îl ascultau, pe cei care considerau că dețin monopolul asupra lui Dumnezeu.
Dacă Dumnezeu nu are favoriți, atunci nu are favoriți când vine vorba de interiorul nostru. Cu alte cuvinte, dacă noi ne deschidem pânzele, tablourile vieților noastre, binele, răul, urâtul înaintea lui, atunci el le va accepta pe toate în mod egal. Important este ca atunci când suntem în fața lui să nu încercăm să ne afișăm fața noastră pioasă și sfântă fiindcă el știe și cunoaște deja totul. Tot ceea ce cere Dumnezeu de la noi este onestitatea și umilința, ca în momentul în care ne aflăm în fața lui să fim sinceri și umili.
