Duminica a 29-a de peste an (A)

Is 45,1.4-6
1Tes 1,1-5b
Mt 22,15-21

În textul evangheliei de astăzi am putut vedea cum a existat un complot deliberat împotriva lui Isus. Însă ceea ce e ciudat este faptul că acele două grupuri diferite de oameni, care aveau două opinii complet diferite, s-au unit pentru a putea forma o alianță împotriva lui Isus. Farisei și discipoli lor se opuneau cu desăvârșire imperiului Roman care se amestecase în Palestina dar mai ales se opuneau plătirii de taxe către Roma, însă irodienii suportau conducerea Romană locală din Palestina, pe Irod, precum și plătirea taxelor către Roma. În momentul în care ai oponenți ce complotează împreună atunci îți poți da seama că situația este cu adevărat una serioasă. Însă asta nu e tot, totul devine și mai sinistru fiindcă în momentul în care farisei și irodienii vorbesc cu Isus, ceea ce spun ei despre Isus este și adevărat. Ei spun că Isus mereu spune adevărul, că învață căile lui Dumnezeu și că nu se uită la starea sau statutul persoanei. Însă se vede destul de clar faptul că aceasta nu este cu adevărat atitudinea lor față de Isus. Aceste cuvinte nu erau nimic altceva decât un mod prin care au încercat să îl prindă în capcană. Ei au pretins că ar fi de partea lui Isus când de fapt ei au pus o întrebare dacă să plătească sau nu taxe Cezarului fiindcă ei credeau că indiferent de ce va răspunde Isus, tot va reuși să între în belele.

Nici o grijă, Isus a văzut prin toată această răutate a lor. Cuvântul pe care îl folosește evanghelistul Matei pentru a-i descrie este cel de răutate. Ei au răutate, ei sunt răi. Isus însuși le-a spus, Ipocriților, de ce mă ispitiți? Cuvântul Ipocriți spune totul. Un ipocrit era numele dat unui actor de pe scena grecească din acel timp. Ipocritul nu făcea nimic altceva decât să poarte o mască după care începea să își joace rolul pe scenă. Practic Isus le spune că sunt falși, că poartă măști în fața lui însă în spatele măștilor lor ei sunt complet diferiți.

Răspunsul lui Isus dat la întrebarea lor despre plata taxelor cezarului a fost cu adevărat o capodoperă. Monedele aveau o imagine a lui Cezar pe ele așa că Isus le-a spus să de-a cezarului ceea ce e a cezarului și lui Dumnezeu ce e a lui Dumnezeu (Mt 22,21). Acest răspuns al lui Isus a fost folosit de-a lungul secolelor, pentru a ne învăța să acționăm ca buni cetățeni în țara noastră și nu numai. Evident însă e faptul că trebuie să facem aceasta mai ales prin plata taxelor, prin apărarea țării noastre așa cum e ea, prin a merge la vot, și prin multe alte moduri.

În același timp, țara noastră trebuie să își slujească proprii cetățeni prin a le lua doar ceea ce aparține cezarului și prin a lăsa lui Dumnezeu ceea ce aparține lui Dumnezeu. Dumnezeu dă viață și doar Dumnezeu poate lua acea viață din nou. Nu ține de țară să decidă dacă ne-născuți ei, a căror viață vine de la Dumnezeu, dacă pot fi uciși când încă sunt în pântecele mamei. Căsătoria este de la Dumnezeu. Auzim atât de multe discuții despre noile definiri ale căsătoriei. Orice discuție care nu îi dă lui Dumnezeu ceea ce este a lui Dumnezeu nu este o discuție completă. Cum poate o țară care susține că este o țară creștină, fondată pe principii creștine, să ignore ceea ce aparține lui Dumnezeu când face astfel de discuții importante? Nu dorim să fim asemenea celor din evanghelie care au venit la Isus și au spus lucruri frumoase despre el însă era doar o simplă mască pe fața lor ce acoperea sinele lor real.

Moneda avea imaginea lui Cezar pe ea așa că Isus a spus că trebuie dat cezarului ceea ce aparține cezarului. Și noi avem o imagine cu noi, imaginea lui Dumnezeu. În cartea Genezei putem citi la capitolul 1,26-27 că noi am fost făcuți după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Dacă moneda aparține cezarului și trebuie dată cezarului fiindcă are imaginea cezarului pe ea, atunci noi aparținem lui Dumnezeu și trebuie să ne oferim lui Dumnezeu fiindcă avem imaginea lui Dumnezeu în noi. Oferirea lui Dumnezeu va veni în mod natural dacă vom conștientiza cât de mult ne iubește Dumnezeu. Cu cât mai mult ne apropiem de Dumnezeu, cu atât mai mult devenim prieteni lui, cu atât mai mult vom dori să ne oferim Dumnezeu, celui care ne-a dat totul încă de la început. A oferi lui Dumnezeu nu este o corvoadă, o rutină neplăcută, ci este bucurie pură pentru noi și un act de iubire fiindcă noi oferim înapoi lui Dumnezeu, celui care ne-a iubit mai întâi și care ne-a dat tot ceea ce avem. Oferim lui Dumnezeu în atât de multe feluri. Oferim lui Dumnezeu prin a face ca ziua de Duminică să fie cu adevărat Ziua Domnului. Dumnezeu trebuie să fie mereu pe primul loc. Cei care nu merg la sfânta Liturghie nu au nici la casele lor Euharistia. Viața ne va fi mult mai bună cu Dumnezeu decât fără Dumnezeu. Dumnezeu ne-a făcut pentru el însuși, iar a oferi lui Dumnezeu, a-l pune pe Dumnezeu pe primul loc este singura cale spre adevărata fericire.

De asemenea, noi ne oferim lui Dumnezeu prin petrecerea timpului cu Dumnezeu în rugăciune zi de zi. Rugăciunea zilnică este esențială pentru un creștin aflat într-o lume care devine tot mai secularizată. Rugăciunea zilnică ne ține mai aproape de Isus și ne ajută să ne cărăm crucile. Rugăciunea zilnică este unul din ingredientele pentru a avea o zi frumoasă. În fiecare zi urăm oamenilor, O zi frumoasă sau oameni ne urează nouă O zi frumoasă. Însă noi putem face mult mai multe pentru a ne asigura că vom avea o zi cu adevărat minunată prin petrecerea unui timp în rugăciune cu Isus și cu Maria. Prezența voastră de astăzi din Biserică este o bună reamintire pentru toți de a ne ruga rozariu zi de zi, o rugăciune atât de iubită de preaiubita noastră mamă cerească Maria.

Drama din evanghelie este jucată peste tot în jurul nostru astăzi. Dăm cezarului ceea ce e a cezarului și lui Dumnezeu ceea ce aparține lui Dumnezeu. Unii poate că ar dori să reducă vocea lui Isus. Mereu vor exista acele persoane care se opun dăruirii lui Dumnezeu ceea ce aparține lui Dumnezeu. Însă noi avem imaginea lui Dumnezeu în noi, noi aparținem lui Dumnezeu și singura cale spre adevărata fericire este aceea de a-l pune pe Dumnezeu pe primul loc. Cu cât mai mult ne apropiem de Dumnezeu, cu atât mai mult devenim prieteni lui Dumnezeu, și cu atât mai mult vom dori să dăm lui Dumnezeu, cel care ne-a dat totul încă de la început. Dacă dăm doar cezarului și nu lui Dumnezeu, cezar nu va fi acolo să ne primească în veșnicie sau să ne judece asupra modului în care am trăit. Dăm lui Dumnezeu fiindcă noi am primit înapoi de la Dumnezeu, cel care ne-a iubit mai întâi și care ne-a dat tot ceea ce avem dar mai ales că dorim să ne petrecem întreaga veșnicie cu Dumnezeu. Amin