Is 52,7-10
Evr 1,1-6
In 1,1-18
A existat la un moment dat un bărbat care mereu călătorea cu autobuzul în timpul orelor mai libere din zi, pentru a merge acasă, de obicei după ora 17.00. Într-o după amiază, mai rămăsese doar un singur loc în autobuz așa că s-a și pus imediat pe el. O femeie în vârstă a reușit și ea să se urce în autobuz pe ultimul moment. Iar din moment ce nu mai era nici un loc liber, acea femeie bătrână a stat în picioare în spatele lui. Acest bărbat care era un gentleman, a renunțat la locul lui pentru ea. Pe când stătea pe scaun, aceasta leșinase. Bărbatul imediat i-a făcut ceva și ea și-a revenit. Apoi a întrebat-o pe acea femeie în vârstă: Te simți bine?, Da!, i-a spus femeia în vârstă. Am leșinat din cauza faptului că după zece ani de zile aceasta este prima oară când cineva îmi oferă locul lui. Iar pentru asta vă mulțumesc.
După ce i-a spus Mulțumesc, omul a și leșinat. Așa că femeia a făcut ceva pentru el până când acesta și-a revenit. După care l-a întrebat, Te simți bine?, Da! a spus acesta. Am leșinat din cauza faptului că după zece ani de zile în care mi-am oferit locul aceasta este prima oară când cineva îmi mulțumește.
Uneori spunem, mulțumesc pentru darul pe care mi l-ai dat sau mulțumesc pentru că m-ai invitat la petrecerea ta. Alți poate că spun de câte trei ori la rând Mulțumesc! Pentru ca gazda să îi ofere ceva de dus acasă într-un final. Poate că alți se folosesc de o persoană proeminentă, precum că preotului îi place aceasta, ca să poată primi ceva de dus la casele lor. Sunt atât de mulți Mulțumesc!, pe care îi putem rosti și adresa persoanelor care ne-au făcut nouă bine. Pentru mine Crăciunul este timpul perfect pentru a-i oferi recunoștința noastră lui Dumnezeu pentru că ni l-a dat pe propriul său Fiu ca să fie Mântuitorul nostru. Însă de obicei observăm doar cadoul și nu pe cel care ne dă cadoul.
Dacă noi datorăm mulțumiri oamenilor care ne-au făcut bine, oare nu cu atât mai mult lui Dumnezeu? Astăzi, în mod special, celebrăm nașterea lui Cristos, ceea ce e o zi de Mulțumire. Cel mai mare dar pe care ni l-a oferit Dumnezeu. Primi evrei îi mulțumeau lui Dumnezeu nu doar pentru că i-a scos și salvat din sclavia Egiptului, ci ei mulțumeau și pentru aer, soare, ploaie, și recolte. Primi creștini au moștenit și ei această tradiție de recunoștință și mulțumire și au adăugat un element care e și mai important fiindcă, atât noi cât și lumea întreagă, am fost răscumpărați de Cristos din sclavia păcatului, de la rușine și durere și de la toate bolile trupului care au fost moștenite. Acesta este și motivul pentru care sfânta Jertfă a Liturghiei mai este denumită și ca Mulțumire, Recunoștință, cuvinte care sunt o traducere a grecescului Eucharistia. De aceea e atât de important să oferim recunoștința noastră lui Dumnezeu pentru acțiunea sa minunată și iubitoare din noi. Însă adevărata întrebare e, Oferim noi cu adevărat și cu sinceritate mulțumire lui Dumnezeu? Dacă participăm la sfânta Liturghie, nu e oare pentru faptul că dorim să mulțumim lui Dumnezeu într-un mod sau altul?
Dar noi, creștini de astăzi, succesori primilor creștini, mai mulțumim noi lui Dumnezeu? Din punct de vedere economic, putem mânca de trei ori pe zi și să avem parte de confort și toate conveniențele chiar dacă ne aflăm într-o stare de sărăcie. Din punct de vedere politic, avem parte de multe libertăți, chiar dacă unele nu sunt chiar atât de complete. Din punct de vedere social, avem parte de unele dezvoltări de tot felul, chiar dacă nu sunt toate. Din punct de vedere spiritual, suntem îmbogățiți de reflexiile multor scriitori spirituali ai Bibliei, de exemplele atâtor de mulți sfinți și alți.
De aceea e atât de necesar și important să ne arătăm recunoștința nu doar pentru dar ci mai ales celui care ni l-a dat, lui Dumnezeu însuși. De obicei spunem că unii sunt norocoși pentru că ei au parte de tot ceea ce își doresc în viață, însă Dumnezeu ne oferă în funcție de capacitatea noastră de a împărtăși cu ceilalți. Acumularea exagerată a bogăției nu e voința lui Dumnezeu, ci e voința și lăcomia omului.
Așa că întrebarea cu care voi încheia este, ce facem când primim un dar? Ne exprimăm cu umilință recunoștința prin a spune Mulțumesc celui care ni l-a dat? Pomenim în rugăciunile noastre atât darul cât și pe cel care ni l-a dat, cerându-i lui Dumnezeu să le ofere și mai multe binecuvântări? Amin
