Mc 1,21-28
Vindecarea unui posedat
O sursă necunoscută a menționat două reguli ale relației oamenilor cu autoritatea, adică: Regula numărul 1: Șeful are întotdeauna dreptate. Regula numărul 2: Când șeful greșește revin-o la regula numărul 1.
În textul evangheliei de astăzi îl vom vedea pe Isus cum îi învață pe oameni adunați în sinagogă, oameni care au rămas uimiți de Isus. Ei au rămas uimiți din două motive. În primul rând de predica sa. Sfântul Marcu menționează de două ori că Isus vorbea cu autoritate. Și nu asemenea cărturarilor. Iar asta fiindcă în momentul în care Isus vorbește despre cuvântul lui Dumnezeu, el vorbește cum nimeni altul nu a vorbit până atunci. El vorbea cu autoritate. Când ceilalți rabini învățau poporul ei își susțineau afirmațiile cu citate ale altor persoane care aveau autoritate. Profeți vorbeau cu autoritate delegată, motiv și pentru care spuneau mereu, așa spune Domnul. Când Isus vorbea, el nu avea nevoie de autoritate sau de citate din alți experți pentru a-și susține afirmațiile și să obțină credibilitatea în tot ceea ce spunea. El era autoritatea întrupată, Cuvântul lui Dumnezeu făcut trup. Când vorbea, Dumnezeu era cel care vorbea. Când poruncea până și demoni se supuneau.
Isus învăța cu autoritate fiindcă el este atât adevărul și Binele cât și Dumnezeu. El este cel care are cuvintele vieții veșnice. El a fost la dreapta Tatălui din veșnicie. El a venit să ne învețe căile împărăției cerurilor. Când nu reușim să îi uimim pe oameni, cu ceea ce le spunem, ar putea fi din cauza faptului că le vorbim cu frică sau fiindcă căutăm să obținem vrun favor asemenea politicienilor noștri. Așa că întrebarea este, de ce nu putem asculta doar cu inima credinței mesajul simplu, că Isus Cristos este, Calea adevărul și viața?
Beth Nelson, un profesor, ne reamintește de satisfacția câștigată prin a săvârși faptele inimii noastre. Și voi împărtăși cu voi unele dintre acestea:
- Lăsați-mă să dau copiilor cunoștințele vindecătoare că există o cale mai bună, o cale mai frumoasă de a trăi fiecare zi a vieților lor. Nu sunt un doctor, însă vindecarea face parte din meseria mea.
- Lăsați-mă să dau unor copii speranță pentru eternitate, pace în această viață, încredere în ceea ce va veni. Nu sunt un membru al clerului însă credința face parte din meseria mea.
- Lăsați-mă să dau copiilor simțul dreptății; sensibilitate pentru ce e drept și greșit; o iubire față de adevăr și o respingere a ceea e rău. Un sfătuitor legal nu sunt, însă dreptatea face parte din meseria mea.
- Pentru unii, învățământul poate că e un loc de muncă; pentru alți, un mijloc spre un scop mai înalt. O persoană poate crede că doar pune cărămizi, alta poate înțelege că ajută la construirea unui spital. Care dintre noi nu poate găsi un scop mai înalt în munca proprie?
În al doilea rând, oameni erau uimiți de el din cauza vindecărilor sale. El îi vindeca pe cei care erau bolnavi datorită compasiunii sale față de ei. El îi vindeca fiindcă îi iubirea. Isus nu se oprește niciodată din a ne iubi. El ne iubește însă nu ne va forța să îl iubim la schimb. El iubește păcătosul dar urăște păcatul. El e dispus să fie respins de farisei și de cărturari fiindcă l-a vindecat pe acel om de duhul necurat în timpul zilei de sabat.
Isus poruncește celui rău iar el i se supun. Celui rău îi este frică de puterea lui Cristos. Cel rău este redus la tăcere de simplele cuvinte ale lui Cristos. Atât de des ne îngrijorăm și ne este frică că păcatul și cel rău are putere asupra noastră atât de mare încât nu o putem rupe. Ne este teamă că nu putem să ne ridicăm la așteptările Domnului. Și totuși, cuvintele sale îl face pe cel rău să fugă imediat. Și noi putem face la fel în viețile noastre doar dacă ne punem încrederea complet în el. Amin
