Mt 26,14-25
Iuda îl trădează pe Isus
Una dintre cele mai rele lucruri care ni se poate întâmpla e să fim trădați de cineva care ne este extrem de apropiat și cu care am împărtășit timp, încredere și iubirea noastră. De exemplu, susținem că suntem victime ale trădării, precum trădarea din partea soțului, a soției, a unui membru din familie, a unui prieten, a unui coleg de muncă și multe altele asemenea. Un preot spusese că trădarea este una dintre cele mai rele crime pe care le poate comite cineva. Ne atinge până în cel mai profund loc al nostru. Ne simțim răniți și singuri. Însă, experiența trădării ne poate oferi și o nouă oportunitate de un angajament mult mai profund față de Dumnezeu și o relație de încredere unul cu celălalt curățată și motivată de iubire.
Textul evangheliei de astăzi ne vorbește despre Iuda care îl trădează pe Isus. Iar prin acest pasaj noi cunoaștem că el deja era decis să îl trădeze (vv.14-16). Din această cauză, Isus își confruntă discipoli prin a le spune, Adevăr vă spun, unul dintre voi mă va trăda (v.21). Însă Iuda tot își permite să răspundă înapoi lui Isus, Nu cumva sunt eu, Doamne? (v.22). Iuda era ne-sincer și ipocrit. Oare a făcut Isus o greșeală când l-a ales pe Iuda să fie unul dintre cei doisprezece apostoli ai săi și cel mai apropiat prieten?
Mulți exegeți biblici au spus că Iuda ar fi avut trei motive posibile pentru care l-a trădat pe Isus. Primul, poate fi din cauza avariției sau poate că era motivat de lăcomie. Dacă vă mai amintiți, evanghelia de acum două zile din Luni din Săptămâna Sfântă a fost despre Isus care i-a vizitat pe Marta, Maria și Lazăr, moment în care Maria, pentru a-și arăta recunoștința, i-a spălat picioarele și le-a uns cu un parfum extrem de scump? Iuda protestase împotriva acestui fapt. Spusese, că de ce să se irosească acel parfum, mai degrabă s-ar fi vândut și cu bani obținuți ar fi putut fi ajutați săraci. Însă în realitate pe Iuda nu îl interesa deloc grija față de cei săraci.
Doi, poate din ura sa amară față de Cristos. Iuda ar fi fost dezamăgit și deziluzionat. Poate că credea că Isus este prea încet și nu atât de agresiv în a-și instaura împărăția mesianică. Sau poate că dorea să se folosească de Isus spre propriul său scop, adică pentru a avea bogăție și onoare. Însă pentru el, Isus nu avea cum să ofere acest tip de bogăție și onoare. Fiindcă el avea să fie de curând crucificat. Sau poate că comportamentul lui Isus nu întâlnea așteptările sale. El dorea să schimbe viața lui Isus și misiunea sa în loc să și-o schimbe el pe a lui și să îl urmeze pe Isus. Tot la fel se întâmplă și cu noi. Suntem ispitiți să îl folosim pe Dumnezeu pentru interesele noastre proprii. În loc ca noi să fim cei schimbați de el, a ajuns ca Dumnezeu să fie cel nevoit ca să se schimbe.
Trei, poate că Iuda nu a intenționat niciodată moartea lui Isus. De fapt, Iuda se trăgea dintr-o familie foarte profund naționalistă. Și probabil că se alăturase lui Isus în speranță că ar putea găsi în el un lider naționalist înzestrat. Deziluzia sa este completă abia în momentul în care Isus refuză acest rol. Însă dacă Iuda își lărgește și aprofundează această pasiune a sa pentru a putea fi compatibil cu evanghelia, atunci naționalismul său se transformă în ceva mult mai mare iar el ar putea deveni un apostol mai mare al sfintei națiuni, un popor ales, al noului popor al lui Dumnezeu. Asemenea celorlalți discipoli el ar putea deveni un pescar de oameni.
În încheiere vă invit să ne analizăm pe noi înșine în lumina adevărului și harului lui Dumnezeu și să îi cerem să ne întărească în credință, speranță și iubire ca noi să nu îl dezamăgim și abandonăm atunci când vom fi ispitiți. Să ne întrebăm, ne considerăm pe noi înșine prieteni apropiați ai lui Cristos? Sau ne permitem să îl trădăm pe Isus după cum a făcut și Iuda? De ce? Fiindcă prietenia noastră cu Cristos e ceva ce trebuie apărat și cultivat. Ceva ce trebuie să fie imun de cancerul mândriei și egoismului. Amin
