In 17,1-11a
Rugăciunea lui Isus
Glorie este cuvântul cheie din puternica și sublima rugăciunea a lui Isus pe care o vom auzi în textul evangheliei de astăzi. Isus face această rugăciune în numele Bisericii sale, pentru toți discipoli săi, atât cei prezenți cât și cei care vor urma. Isus se roagă Tatălui său ceresc pentru ca el să poată termina ceea ce începuse deja în El. Încă din secolul 16, această rugăciune a lui Isus a fost numită și ca cea mai mare rugăciune preoțească pentru faptul că această rugăciune îl prezintă pe Isus ca un preot ce este gata să ofere un sacrificiu. În cazul său, desigur, sacrificiul pe care îl oferă este propria sa viață. În această rugăciune, Isus vorbește direct cu Tatăl său, însă de data aceasta o face în prezența apostolilor săi, dându-le astfel o scânteie, o scurtă sclipire asupra relației pe care Isus o are cu Tatăl său din ceruri.
În textul evangheliei de astăzi îl vom auzi pe Isus menționând de șase ori cuvântul glorie. El îi cere lui Dumnezeu Tatăl să îi de-a glorie pentru ca și el să îi de-a glorie lui. Cu alte cuvinte, Isus dorește să ne transmită că trebuie să îi dăm glorie Tatălui după cum a făcut și el.
Cum putem da glorie lui Dumnezeu în viața noastră de zi cu zi? Un istoric a răspuns la un moment dat că, Va trebui, mai întâi să mori ca să poți găsi gloria! Isus a făcut deja asta pentru noi. Însă un alt exemplu la fel de concret a fost al fostului președinte al Statelor Unite, Abraham Lincoln care a avut dușmani pe întregul vieții sale, însă până și cei care îl criticau a văzut măreția lui în momentul în care a murit. Stanton, care a fost un aprig critic al lui Lincoln, a privit spre trupul său fără viață, cu lacrimi în ochi și a spus, Acolo zace, cel mai mare conducător pe care lumea l-a văzut vreodată.
Lecturile de la această sfântă Liturghie se completează atât de bine una pe alta în sensul că ne vorbesc despre relația noastră cu Cristos și de apostolatul nostru ca și creștini. Un preot, într-una din omiliile sale, ne-a oferit trei calități prin care putem da glorie lui Dumnezeu în viața noastră de zi cu zi fără a fi nevoiți să murim fizic. Acestea sunt: rugăciunea, purtarea crucii și credința în Dumnezeu.
Prima este rugăciunea. Când ne rugăm ne deschidem pe noi înșine lui Dumnezeu și comunicăm permanent cu El. Îi permitem lui Dumnezeu să ne transforme. Când ne rugăm, Dumnezeu devine centrul vieții noastre și acceptăm ceea ce contează cu adevărat, adică iubirea lui Dumnezeu și acceptarea iubirii pe care El o are față de noi. Însă când ne rugăm, va trebui să ne amintim și ceea ce a spus Bill Hybels în cartea sa intitulată Prea ocupat pentru a nu te ruga că: Dacă cererea e greșită, Dumnezeu ne spune Nu. Dacă timpul e greșit, Dumnezeu ne spune Ușor. Dacă tu greșești, Dumnezeu ne spune Crește. Însă dacă cererea e bună, timpul e corect iar noi avem dreptate, atunci Dumnezeu ne va spune, Du-te!
A doua e purtarea crucii. Dacă ne purtăm crucile, aducem laudă lui Isus și ne arătăm iubirea și devotamentul față de Dumnezeu Tatăl. Când ne purtăm crucea va trebui să ne amintim ceea ce a spus Billy Graham, în cartea sa intitulată Ofensa Crucii, că: Când Isus a spus, Dacă vrei să mă urmezi, va trebui să îți iei crucea, a fost ca și cum a spus Vino și adu scaunul tău electric cu tine. Ia butelia de gaz și urmează-mă. Isus nu a avut în minte o cruce frumoasă din aur, cruciulițele pe care le purtăm la gât sau de pe coperta Bibliei. Isus a avut în minte un loc de execuție.
A treia e credința în Dumnezeu. Această credință poate fi arătată și dovedită prin iubirea pe care o avem față de El cu toată inima noastră și pe aproapele ca pe noi înșine prin fapte de caritate și de compasiune reciprocă, fapte care vorbesc despre bunătatea infinită și iubirea grijulie a lui Dumnezeu față de fiecare dintre noi. De asemenea, să nu uităm ceea ce a spus F.B. Meyer că: Nu îți pierde timpul așteptând și dorind o oportunitate mare care s-ar putea să nu mai vină niciodată. Ci ai grijă de cele mici care mereu au nevoie de atenția ta. Amin
