Duminica a 7-a a Paștelui (B) – 3

Fap 1,15-17.20ac-26
1In 4,11-16
In 17,11b-19

De două ori mai mulți oameni în lume: populația planetei s-a dublat din ani 60, în timpul vieții multora de aici. Cât de mulți oameni au umblat pe acest pământ de la apariția ființei umane?

Însă cât de multe din aceste persoane care au existat sunt cunoscute în lume? Cât de puțini dintre ei au lăsat o amprentă spre care să putem arăta? Câți au lăsat o urmă în istoria pământului?

Nimeni nu a trecut prin această viață fără să fie observat de Dumnezeu – dar mai ales nimeni nu a trecut prin această viață fără vrun efect asupra rasei umane, asupra lumii. Însă cât de mulți sunt cei a căror viață încă ne atrag atenția? Cât de mulți însă captează imaginația oamenilor de azi? Câți din acești locuitori din trecut ai pământului încă ne țin ochii atenți?

Cât de mulți, de exemplu, sunt cei despre care se poate face un film?

Ei bine, există doar unul singur. Cu câțiva ani în urmă dacă vă amintiți! Hollywood-ul ne-a oferit Patimile lui Cristos (2004). Cu alți 50 de ani în urmă, Evanghelia după sfântul Matei. 60 de ani în urmă – Roba. În urmă cu aproape 50 de ani un alt film complet diferit, însă nu chiar atât de interesant, unul pe nume Brian. Apoi a mai fost un alt film, mult mai serios, însă destul de departe de realitate, Ultima ispită a lui Cristos. Sau chiar două filme muzicale Godspell și Isus Cristos, Superstar.

Și iarăși Fiul Omului de acum 55 de ani, Ziua în care a murit Cristos, un film de acum 55 de ani, și Miracolele lui Isus de acum 20 de ani. Dar ce spuneți de filmul lui Zeffirelli, Isus din Nazaret? sau de Cea mai mare poveste spusă vreodată? Sau de Regele Regilor la care sunt două versiuni, una de acum 50 de ani și una de acum 60 de ani. Ba chiar a existat o producție din 1898, Isus înaintea lui Pilat. Și multe, multe alte filme despre viața și moartea lui Isus Cristos, încă de când au început să se facă filme.

În fiecare din aceste filme, până și în cele mai absurde dintre ele, există fărâme de adevăr, de multe ori extrem de mici. Însă, da, a existat un Cristos care a murit pe Cruce, chiar dacă ultimele sale gânduri de cele mai multe ori nu au fost cele sugerate de multe din aceste filme.

În fiecare din aceste filme, chiar și în cele mai bune, cel precum Patimile lui Cristos, care a încercat pe cât de mult a putut să arate totul pe cât de uman e posibil și pe cât de mult ne permite inteligența, chiar dacă filmul a recurs și la presupuneri, mai ales că nu a existat nici o cameră de luat vederi acum 2000 de ani. Gândiți-vă doar la marele film Titanic, un film excepțional care relatează o poveste ce a avut loc acum 100 de ani și care conține enorm de multe presupuneri – dar mai ales foarte multă ficțiune.

Nu e de mirare că multe filme care au de-a face cu Isus Cristos au foarte multă ficțiune în ele.

Însă ceea ce e și mai uimitor și ceea ce ne surprinde cu adevărat e faptul că zecile de filme, plus cărți și povești, și muzică și piese de teatru, după 2000 de ani, încă mai sunt populare, ba chiar vrednice de a fi povestite și repovestite, din nou și din nou, cu presupuneri și imaginație, cu fapte și ficțiune, a incomparabilei istorii a lui Isus din Nazaret și a evenimentului morții și învierii sale care a schimbat lumea pentru totdeauna. Mințile noastre și inimile noastre, sunt înfometate să cunoască detalii ale vieții sale, detalii pe care scriitori evangheliilor nu le-au considerat importante pentru marea veste bună pe care o proclamă despre Isus, Fiul lui Dumnezeu.

În cazul acestei persoane extraordinare, nu putem să nu ne întrebăm, oare cum a fost pentru ceilalți copii din Nazaret să crească cu Isus. Iar în evanghelii găsim unele detalii în această privință, asupra lui Isus pământesc până la moartea sa pe cruce, însă tot dorim să știm mai multe, iar imaginația noastră presupune ce alte gânduri ar fi putut avea. Unele cărți recente explorează cum ar fi fost viața sa din timpul călătoriri Familiei Sfinte în Egipt. Unele seriale recente trec prin unele scrieri și mai recente, scrise după Noul Testament, însă vechi și ele, care încearcă că își imagineze detalii despre apostoli pe care Noul Testament le-ar fi trecut cu vederea. Ne întrebăm ce s-a întâmplat cu giulgiul cu care a fost îngropat Isus înviat, sau cu roba sa, sau cu cuiele crucii sale.

Isus, în ciuda unor lucruri prostești spuse de unele vedete ale căror nume nu mi le amintesc, continuă să prezinte un interes enorm și constant la foarte mulți oameni. Da, sunt sigur că e cea mai mare poveste spusă vreodată, însă pare să fie și cea mai frecventă poveste spusă vreodată.

Apostoli au avut dreptate, ei au înțeles sau Duhul Sfânt a înțeles pentru ei și pentru că ei au fost deschiși Duhului Sfânt, au și urmat îndemnurile Duhului. Au înțeles că trebuie să găsească un alt martor al vieții, morții și învierii lui Isus. Ei trebuiau să aleagă, sau mai bine zis, trebuia să îl lase pe Dumnezeu să aleagă un înlocuitor pentru cel care părăsise numărul lor. Trebuiau să o facă.

Nu pot să îmi imaginez faptul că pe atunci ei aveau o înțelegere detaliată a ceea ce avea să se întâmple cu istoria lui Cristos în zilele noastre, însă sunt sigur că ei știau, poate mai bine decât noi, cât de ușor e să inventezi părți ale biografiei neadevărate și să îi duci pe oameni pe cărări false.

Nu e de mirare faptul că Petru a spus că trebuie ca unul dintre acești bărbați care ne-au însoțit în tot timpul cât a trăit printre noi Domnul Isus, 22 începând de la botezul lui Ioan
până în ziua în care a fost înălțat de la noi, să devină martor al învierii lui împreună cu noi”
(v. 21-22), în ceruri.

În zilele care au urmat de atunci, foarte mulți oameni au dorit să scoată în evidență divinitatea lui Cristos, oameni care au dorit să sublinieze, după cum au făcut mulți scriitori ai Noului Testament, faptul că Isus a mers de bunăvoie la moarte și de bunăvoie și-a dat viața pentru noi, oameni care au fost dornici să de-a mărturie de aceste adevăruri au și început să spună povești despre Isus, pe care discipoli săi știau că erau ne-adevărate. Sunt multe astfel de povești, de exemplu, despre copilul Isus care și-a exercitat puterea divină în timp ce se juca cu prieteni săi, cu mult înainte să îi sosească ceasul, după cum spune evanghelistul Ioan și cu mult înainte ca Isus să crească complet în înțelepciune și har, după cum ne spune evanghelistul Luca. Însă aceste povești nu sunt adevărate pentru toți cei care îl cunosc cu adevărat pe Isus, motiv și pentru care prieteni lui adevărați și discipoli le-au recunoscut ca fiind false.

În zilele noastre, auzim la știri și la televizor de un alt eveniment al vieții și morții lui Isus, un eveniment pe care discipoli lui Isus l-au recunoscut ca fiind fals. Mare parte din acea poveste pare să reușească să ne convingă că Isus a mers de bunăvoie la moarte pentru a ne mântui. Însă pentru a ajunge la acea concluzie a trebuit să inventeze o poveste pe care discipoli lui Isus știau că nu era adevărat.

Uneori e o adevărată plăcere să ne lăsăm mințile să zboare în acele zile, și să ne imaginăm că mergem alături de Isus prin Iudeea și Galileea. Ce a făcut sau spus el, dincolo de frânturile pe care ni le dă scripturile? Ce am fi auzit sau văzut, în călătoria noastră cu el prin Nazaret și Cafarnaum? Cum ar fi fost să fim, de exemplu, apostolul Iacob? Sau Ioan? Sau Marta? Sau Maria?

Sfântul Ignațiu de Loyola ne încurajează să medităm tocmai în acest fel. Romano Guardini, episcopul Fulton Sheen și Jim Bishop au scris minunate cărți care explorează asta. Taylor Caldwell a scris o ficțiune istorică asupra sfântului Luca și a sfântului Paul, iar apoi, în urmă cu 30 de ani, asupra lui Iuda și a unor evanghelii atribuite lui, însă care datează la câteva secole mai târziu.

Da, Petru și alți dintre cei 11 au știut foarte vine că propria lor mărturie solidă a lui Isus, precum și a morții și învierii sale avea să fie pusă la test. Și au avut dreptate, Oameni au început cu Isus, iar apoi, s-au întors pentru a pleca la casele lor.

Astfel apostoli au mai adăugat pe unul la numărul lor, unul care fusese cu ei încă de la început, unul care l-a văzut și auzit pe Isus Cristos, unul care l-a cunoscut și a crezut în el, unul care este un adevărat martor. Sorțul a căzut pe Matia, iar el a fost adăugat cu cei unsprezece apostoli (v.26), pentru a întregi numărul lor la 12 pe care Isus îl avusese în minte, unul care a fost un martor fidel până la sfârșit, consacrat în adevăr lui Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Amin

Alte opțiuni: 01, 02, 03, 04,

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

div#stuning-header .dfd-stuning-header-bg-container {background-image: url(https://paxvobis.ro/wp-content/uploads/2021/11/header-nou-final.jpg);background-size: initial;background-position: center bottom;background-attachment: scroll;background-repeat: no-repeat;}#stuning-header div.page-title-inner {min-height: 400px;}