† Duminica a 10-a de peste an
Culoare: verde
Psaltire: II
Liturghie proprie, Gloria,
Credo, prefaţă duminicală
Gen 3,9-15
Ps 129
2Cor 4,13-5,1
Mc 3,20-35
Ant. la intrare Cf. Ps 26,1-2
Domnul este lumina şi mântuirea mea: de cine mă voi teme? Domnul este apărătorul vieţii mele: de cine mă voi înfricoşa? Prigonitorii şi duşmanii mei se clatină şi cad.
Rugăciunea Zilei
Dumnezeule, izvorul oricărui bine, ascultă-ne rugăciunea: inspiră-ne să cugetăm la cele drepte și călăuzește-ne ca să le împlinim. Prin Domnul nostru Isus Cristos.
LECTURA I
Voi pune duşmănie între tine şi femeie, între descendenţa ta şi descendenţa ei.
Citire din cartea Genezei 3,9-15
După ce Adam a mâncat din pom, Domnul Dumnezeu l-a chemat pe om şi i-a zis: “Unde eşti?” 10 El a răspuns: “Am auzit glasul tău în grădină şi mi-a fost frică, pentru că sunt gol, şi m-am ascuns”. 11 Şi el a zis: “Cine ţi-a făcut cunoscut că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănânci?” 12 Omul a răspuns: “Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie cu mine, ea mi-a dat din pom şi am mâncat”. 13 Domnul Dumnezeu i-a zis femeii: “De ce ai făcut aceasta?” Femeia i-a răspuns: “Şarpele m-a amăgit şi am mâncat”. 14 Domnul Dumnezeu i-a zis şarpelui: “Fiindcă ai făcut aceasta, blestemat să fii mai mult decât toate animalele şi toate fiinţele câmpului; pe pântece să umbli şi ţărână să mănânci în toate zilele vieţii tale! 15 Duşmănie voi pune între tine şi femeie, între descendenţa ta şi descendenţa ei. Acesta îţi va pândi capul şi tu îi vei pândi călcâiul”.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 129(130),1-2.3-4.5-6ab.7-8 (R.: 7b)
R.: La Domnul este îndurare şi belşug de mântuire.
1 Dintru adâncuri strig către tine, Doamne,
2 Doamne, ascultă glasul meu!
Pleacă-ţi urechea ta la glasul rugăciunii mele! R.
3 Dacă te-ai uita la fărădelegi, Doamne,
Doamne, cine ar mai putea să stea în faţa ta?
4 La tine însă este iertare,
şi ne temem de tine. R.
5 Eu nădăjduiesc în Domnul;
sufletul meu speră în cuvântul său.
6ab Sufletul meu îl aşteaptă pe Domnul
mai mult decât aşteaptă străjerii ivirea zorilor. R.
7 Să nădăjduiască Israel în Domnul,
căci la Domnul este îndurare şi belşug de mântuire!
8 El îl va mântui pe Israel de toate fărădelegile sale. R.
LECTURA II
Am crezut, de aceea am vorbit.
Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul către Corinteni 4,13-5,1
Fraţilor, având acelaşi duh al credinţei, după cum este scris: “Am crezut, de aceea am vorbit”, credem şi noi şi de aceea vorbim, 14 ştiind că cel care l-a înviat pe Domnul Isus ne va învia şi pe noi împreună cu Isus şi ne va aşeza lângă el împreună cu voi. 15 De fapt, toate sunt pentru voi, pentru ca, înmulţindu-se harul, să sporească aducerea de mulţumire prin cât mai mulţi spre gloria lui Dumnezeu. 16 De aceea noi nu ne descurajăm, dimpotrivă, dacă omul nostru din afară se distruge, cel interior se înnoieşte din zi în zi, 17 căci suferinţa noastră scurtă şi uşoară ne aduce un belşug nemărginit al gloriei veşnice, 18 pentru că noi nu căutăm cele care se văd, dar cele care nu se văd, căci cele care se văd sunt temporare, pe când cele care nu se văd sunt veşnice. 5,1 Ştim că dacă locuinţa pământească, cortul nostru, se desface, avem o locuinţă de la Dumnezeu, o locuinţă nefăcută de mână de om, veşnică, în ceruri.
Cuvântul Domnului
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 12,31b-32
(Aleluia) “Acum conducătorul acestei lumi va fi aruncat afară, iar eu, când voi fi înălţat de pe pământ, îi voi atrage pe toţi la mine”, spune Domnul. (Aleluia)
EVANGHELIA
Dacă Satana se ridică împotriva lui însuşi şi este dezbinat, nu poate să se menţină, ci s-a terminat cu el.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 3,20-35
În acel timp, Isus a venit în casă, şi mulţimea s-a adunat din nou, încât nu mai puteau nici să mănânce pâine. 21 Când au auzit ai săi, au venit să-l ia, căci spuneau că şi-a ieşit din fire. 22 Iar cărturarii care coborâseră din Ierusalim spuneau: “Îl are pe Beelzebul!” şi: “Cu ajutorul căpeteniei diavolilor îi scoate pe diavoli”. 23 Dar el, chemându-i, le vorbea în parabole: “Cum poate Satana să-l scoată pe Satana? 24 Dacă o împărăţie este dezbinată în sine, împărăţia aceea nu poate dăinui, 25 iar dacă o casă este dezbinată în sine, casa aceea nu va putea dăinui. 26 Deci, dacă Satana se ridică împotriva lui însuşi şi este dezbinat, nu poate să se menţină, ci s-a terminat cu el. 27 Nimeni nu poate să intre în casa unui om puternic şi să-i jefuiască lucrurile dacă, mai întâi, nu-l leagă pe cel puternic; atunci îi va jefui casa. 28 Adevăr vă spun că toate le vor fi iertate fiilor oamenilor: păcatele şi blasfemiile, oricâte blasfemii ar fi zis, 29 dar, dacă cineva ar zice blasfemii împotriva Duhului Sfânt, nu va avea iertare niciodată, ci va fi vinovat de un păcat veşnic”. 30 Pentru că spuneau: “Are un duh necurat!” 31 Au venit mama şi fraţii lui şi, stând afară, au trimis la el ca să-l cheme. 32 Mulţimea era aşezată în jurul lui şi i-au spus: “Iată, mama ta şi fraţii tăi te caută afară!” 33 Iar el, răspunzând, le-a zis: “Cine este mama mea şi cine sunt fraţii mei?” 34 Şi, rotindu-şi privirea peste cei aşezaţi în jurul lui, a spus: “Iată mama mea şi fraţii mei! 35 Oricine face voinţa lui Dumnezeu, acela îmi este frate şi soră şi mamă”.
Cuvântul Domnului
RUGĂCIUNEA CREDINCIOȘILOR
Fraților preaiubiți, sfântul apostol Paul ne încurajează astăzi să nu ne pierdem inima în prezența reînnoită a lui Dumnezeu din noi de zi cu zi. Să aducem acum toate nevoile noastre cu încredere înaintea lui Dumnezeu care ne iubește cu iubirea sa veșnică. Să spunem împreună:
R. Ascultă-ne Doamne!
- Ne rugăm pentru papa Francisc, ca el să poată sluji poporul lui Dumnezeu cu inimă ascultătoare și generoasă. R.
- Ne rugăm pentru familii, ca să putem recunoaște și aminti de harul botezului din fiecare dintre noi, mai ales în momente de dubii și zbucium. R.
- Ne rugăm pentru cei care caută îndrumarea lui Dumnezeu în alegerile vieții lor, ca cu ajutorul și susținerea noastră, să fie deschiși chemării lui Dumnezeu de a-l sluji în preoție și viața consacrată. R.
- Ne rugăm ca noi toți să fim dispuși și mai atenți față de prezența lui Dumnezeu din viața noastră de zi cu zi. R.
- Ne rugăm ca noi să avem mai mult timp pentru a-i observa și ajuta pe cei care sunt bolnavi, izolați, singuri și în necazuri. R.
- Ne rugăm cu apostolului Paul și pentru răposați noștri ale căror corturi pământești au fost desfăcute, ca ei să se bucure de gloria veșnică a cerului. R.
Dumnezeule milostiv, fă ca aceste rugăciuni ale noastre să fie pe placul tău pentru a ni le împlini, iar prin ele noi să putem crește zilnic în credință și încredere. Prin Cristos Domnul Nostru. Amin
Asupra Darurilor
Te rugăm, Doamne, să priveşti cu bunăvoinţă la darul slujirii noastre: el să fie pentru tine jertfă bineplăcută, iar nouă să ne sporească iubirea. Prin Cristos, Domnul nostru.
Ant. la Împărtăşanie Ps 17,3
Doamne, tu eşti stânca mea, fortăreaţa mea şi eliberatorul meu, Dumnezeul meu, ajutorul meu!
După Împărtășanie
Puterea tămăduitoare a tainelor tale, Doamne, să ne elibereze cu blândeţe de toate pornirile strâmbe şi să ne călăuzească pe calea cea dreaptă. Prin Cristos, Domnul nostru.
Duminica a 10-a de peste an (B) – 3
Gen 3,9-15
2Cor 4,13-5,1
Mc 3,20-35
Blasfemia Cărturarilor
Sfânta maică Tereza de Calcutta a relatat la un moment dat o poveste despre o fetiță mică de pe stradă pe care a luat-o cu ea acasă. În casa ei mereu era mâncare bună, haine frumoase și destul confort. După câteva ore, micuța fetiță a fugit. Sfânta maică Tereza s-a dus imediat să o caute însă nu a reușit să o găsească. După câteva zile, sfânta a găsit-o din nou pe stradă însă de data aceasta a luat-o și a dus-o la o casă de copii. Însă micuța fetiță a fugit iarăși. În acel moment sfânta maică Tereza și-a rugat surorile să o urmărească pe fetiță să vadă unde merge. Surorile au urmărit-o și așa au aflat unde tot fugea și de ce tot fugea.
Surorile au descoperit că mama acelei fetițe trăia sub un copac pe o stradă din oraș. Sub acel copac erau trei pietre pe care acea mamă gătea mâncarea. Maica Tereza a fost martora bucuriei acelei fetițe cu mama ei. S-a dus la ele și a întrebat fetița, De ce nu vrei să stai cu noi? Ai atât de multe lucruri frumoase la casa de copii. Fetița cu politețe i-a răspuns că Nu pot trăi fără mama mea. Ea mă iubește.
Cred că surorile au fost vinovate de judecată pripită și calomnie fiindcă ele au presupus din prima că fetița era una rea însă s-a dovedit exact contrariul, că nu era deloc.
Cărturari din evanghelia de astăzi, care veniseră din Ierusalim, s-au făcut și ei vinovați de această calomnie sau defăimare fiindcă ei au rostit cuvinte de blasfemie sau hulă la adresa lui Isus. Ei au spus, Îl are pe Beelzebul!” și: “Cu ajutorul căpeteniei diavolilor îi scoate pe diavoli” (v.22).
Catehismul Bisericii Catolice la numărul 2477 ne învață să respectăm reputația celeilalte persoane și că acest respect interzice orice atitudine și cuvânt care i-ar putea provoca orice nedreptate. Catehismul afirmă că o persoană se face vinovată de calomnie prin remarci contra adevărului care distrug reputația celorlalți și dau ocazia la judecăți false în ceea ce îi privește.
Catehismul mai vorbește și despre un păcat mai mic numit, judecată pripită iar o persoană se face vinovată de această judecată pripită în momentul în care, până și în mod tacit, presupune ca fiind adevărat, fără a avea vreo dovadă clară, o greșeală morală a aproapelui. Prin urmare, e destul de evident faptul că cărturari s-au făcut vinovați de aceste două păcate.
Și noi suntem vinovați de aceste două mari păcate a calomniei și a judecății primite. De exemplu, Spunem că ești o persoană murdară, sau că arăți oribil. Când întâlnim o persoană cu păr lung imediat ajunge să spune că arăți ca un rebel, și multe altele pe care fiecare dintre noi le cunoaște foarte bine. Cu alte cuvinte și noi ne facem vinovați de aceste două păcate.
Ceea ce e important de menționat la aceste cuvinte de blasfemie rostite împotriva lui Isus e faptul că ei nu ar fi comis aceste păcate a calomnie și a judecății pripite, dacă nu ar fi rostit acele cuvinte de blasfemie. Însă ei le-au comis iar aceste păcate pot fi extrem de dăunătoare.
Dacă noi am fi cei care am avea parte de un astfel de tratament dur din partea celorlalți, cu siguranță că ne-am simți răniți, furioși și confuzi. E destul de greu să rămâi indiferent la un astfel de atac.
Ce a făcut oare Isus? Ei au rostit aceste condamnări după care Isus i-a făcut să înțeleagă că ceea ce au spus au fost păcate împotriva Duhului Sfânt. Această formă de păcat nu poate fi iertată. Conform lui Eric Stoutz, care privind la Catehismul Bisericii Catolice a spus că păcatul împotriva Duhului Sfânt e refuzul intenționat de a accepta milostivirea și iertarea lui Dumnezeu (nr. 1864), motiv și pentru care nu poate fi iertat. Șase sunt în total păcatele care de-a lungul timpului au fost identificate ca fiind împotriva Duhului Sfânt, precum: a nesocoti bunătatea lui Dumnezeu, cu gândul că Dumnezeu nu ne va pedepsi; a deznădăjdui de mila lui Dumnezeu sau a dispera; a ne împotrivi adevărului cunoscut; a invidia pe aproapele pentru harurile pe care le-a primit; a avea o inimă împietrită față de dojenile mântuitoare; a rămâne cu îndărătnicie în nepocăință.
Stoutz a continuat să spună că cel care disperă încetează să mai spere că va mai fi mântuit de Dumnezeu (nr. 2091). Disperarea e direct contrară virtuții teologice a speranței, care este în parte, încrederea în harul Duhului Sfânt (Catehismul, nr 1817).
Prezumția este un păcat împotriva Duhului Sfânt în sensul că el se poate salva pe sine însuși fără harul Duhului Sfânt, sau că Dumnezeu îl va mântui fără a fi nevoit să se convertească. (cf Catehismului, nr 2092).
Necăința e clar contrară lucrări Duhului Sfânt de a ne aduce la convertire și a pocăință.
Obstinarea sau încăpățânarea, este și ea legată de necăință fiindcă persoana se împotrivește harului Duhului Sfânt însă persistă de bunăvoie în ceea ce știe clar că e păcat de moarte. Uneori spunem, De ce să merg la spovadă dacă nu am nici un păcat. E de neiertat refuzul de a ne căi și de a nu fi deschiși schimbării. E destul de înfricoșător și mai ales are un singur rezultat, condamnarea veșnică.
Împotrivirea adevărului divin cunoscut înseamnă să te împotrivești și să negi deliberat ceea ce știi clar că acel adevăr a fost revelat de Duhul Sfânt ca fiind necesar credinței creștine și divine. În acest caz persoana se face vinovată și de erezie fiindcă se rupe de Dumnezeu (cf. Catehism, nr 2089).
Și ultimul dintre ele invidia este un păcat împotriva Duhului Sfânt fiindcă prin invidia satanei moartea a reușit să intre în lume (cf. Catehism, nr 2538; Înț. 2,24). Când o persoană este invidioasă pe bunăstarea spirituală a altuia, atunci el se pune la același nivel cu satana care a dorit gloria lui Dumnezeu pentru el însuși în loc să accepte cu umilință darurile pe care Dumnezeu i le dăduse (Ez 28, 11-19). De aceea mereu trebuie să acceptă darurile pe care Dumnezeu ni le-a oferit în loc să privim la binecuvântările pe care Dumnezeu le-a trimis asupra celuilalt dorindu-le totodată pentru noi înșine. Invidia pe bunăstarea spirituală a celuilalt este un păcat împotriva Duhului Sfânt în sensul că Duhul Sfânt e cel care revarsă darurile spirituale asupra celor credincioși ai săi.
Cum putem împăca cuvintele lui Isus, dacă cineva ar zice blasfemii împotriva Duhului Sfânt, nu va avea iertare niciodată, ci va fi vinovat de un păcat veșnic” (v.29) cu încrederea noastră în iubirea și milostivirea infinită a Tatălui pentru mântuirea noastră fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unicul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viața veșnică (In 3,16)?
Răspunsul îl putem găsi în unul din comentariile sfântului papă Ioan Paul al II-lea asupra interzicerii scripturii a blasfemiilor împotriva Duhului Sfânt. Sfântul Ioan Paul al II-lea a spus, După o astfel de exegeză, “hula” nu constă propriu-zis într-o ofensă adusă Duhului Sfânt în cuvinte; ea constă mai degrabă în refuzul de a accepta mântuirea pe care Dumnezeu o oferă omului prin Duhul Sfânt, acționând prin puterea Crucii (Dominum et Vivificantem, Scrisoare enciclică asupra Duhului Sfânt, nr. 46). Astfel, în mod normal hula sau blasfemia este definită ca fiind împotriva lui Dumnezeu, iar în acest caz blasfemia este practic refuzul de a accepta mântuirea.
De aceea mereu va trebui să avem grija să nu devenim niciodată atât de înrădăcinați în păcatul nostru și în sentimentul nostru de persoane drepte încât să ajungem să nu mai ascultăm, raționăm sau să ne schimbăm cu umilință când realizăm că am greșit. Cărturari nu au fost deschiși la schimbare și tocmai aceasta a fost cea mai rea parte a păcatului lor. Amin
Duminica a 10-a de peste an (B) – 3
Gen 3,9-15 2Cor 4,13-5,1 Mc 3,20-35 Blasfemia Cărturarilor Sfânta maică Tereza de Calcutta a relatat la un moment dat o poveste despre o fetiță mică de pe stradă pe care
Duminica a 10-a de peste an (B) – 2
Acesta este motivul pentru care, Isus, în textul evangheliei pe care tocmai l-am auzit astăzi, a spus că Dacă o împărăție este dezbinată în sine, împărăția aceea nu poate dăinui....
Duminica a 10-a de peste an (B) – 1
Textul evangheliei de astăzi, are un singur scop. Sfântul evanghelist Marcu dorește să scotă în evidență cine este cu adevărat frații și surorile...
