3 iulie – Sf. Toma, ap.

In 20,24-29

Alfred Tennyson, un mare poet englez, spunea că Există mai multă credință în îndoială decât în jumătate dintre credințe.

Astăzi, celebrăm sărbătoarea sfântului apostol Toma. Sfântul Toma este patronul, sfânt, al oamenilor care se află în îndoială, și mai este cunoscut și ca Toma necredinciosul, Didymus și Geamănul care e și semnificația numelui Toma. Os Guinness spusese că cuvântul latin pentru dubiu este dubitare care provine de la rădăcina aryană și care tradus înseamnă doi. Să crezi înseamnă să ai în minte ceva ce ține de acceptarea unui adevăr: a nu crede înseamnă să ai în minte ceva ce ține de respingerea acelui adevăr. A te îndoi înseamnă să fii între cele două, a crede și a nu crede cu alte cuvinte, între două gândiri.

Sfântul apostol Toma fost un evreu, care a avut o iubire înflăcărată pentru Domnul și care a fost dispus să moară pentru el când mersese la Ierusalim. Însă s-a separat de ceilalți apostoli imediat după răstignire. Acesta e motivul pentru care în momentul apariției lui Isus înviat, când discipoli erau adunați împreună iar Isus le-a apărut pentru prima oară, sfântul Toma nu era acolo. El a devenit primul care a lipsit de la un eveniment duminical și primul din multele persoane care din motive diverse nu a merg la biserică Duminica. El nu a crezut în acea veste care i se spusese de către ceilalți discipoli, că Isus a înviat din morți, nu până nu i se va permite să atingă rănile lui Isus Cristos. Pentru asta, a câștigat titlul de Toma necredinciosul.

Nu știm prea multe despre sfântul Toma, fiindcă singurele lucruri care au ajuns la noi despre el sunt din legende. Când Isus a auzit despre prietenul său Lazăr că a murit în Betania, El a anunțat că avea de gând să meargă acolo. Era destul de periculos pentru Isus să meargă din Galileea în Iudeea din cauza dușmanilor săi care plănuiau să îl ucidă. Când Toma a văzut că Isus era dispus să își asume acest risc, le-a spus plin de generozitate celorlalți apostoli, Să mergem şi noi ca să murim cu el! (In 11,16).”

Un alt lucru sigur pe care îl cunoaștem despre el e din momentul în care Domnul, în cadrul ultimei sale cine, a spus că El îi va lăsa, însă ei știu calea duce acolo unde merge el. Toma însă l-a contrazis și a fost destul de onest ca să îi spună Domnului.  „Doamne, nu ştim unde te duci. Cum am putea şti calea?” Isus i-a spus: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine (In 14,4-6).

Săracul sfânt Toma, mereu a fost numit Toma necredinciosul, Didymus și Geamănul când de fapt a fost singurul apostol, pe lângă sfântul Petru care își mărturisise cu adevărat credința în Domnul, Domnul meu și Dumnezeul meu! Sfântul Grigore cel mare spusese despre sfântul Toma, Necredința sfântului Toma a ajutat mai mult credința noastră decât credința celorlalți discipoli.

Astfel înainte să îi spunem sfântului Toma cu diferite apelative, mai întâi va trebui să privim la noi înșine. Vom observa că și noi avem atât de multe dubii în ceea ce ține de credința noastră. Am auzit atât de mulți oameni spunând, Doamne, dă-mi un semn să știu dacă mi-ai ascultat rugăciunea sau nu. Mulți dintre noi ajung uneori să se îndoiască dacă ostia consacrată pe care o primim la sfânta Liturghie e cu adevărat Trupul lui Cristos. Chiar și mulți dintre noi nu cred că ceea ce spune Biserica despre dogme, doctrine, învățăturile sociale, problemele actuale precum nedreptatea, crudele războaie, corupția și alte păcate sociale în cauză, mulți dintre noi ajung să spună, asta nu e treaba ei. Dacă avem parte de suferințe și greutăți, spunem Unde e Dumnezeu în toate aceste suferințe și greutăți?

În textul evangheliei de astăzi, l-am auzit pe Isus spunându-i lui Toma, Adu-ţi degetul tău aici: iată mâinile mele! Adu-ţi mâna şi pune-o în coasta mea şi nu fi necredincios, ci credincios (v.27). Acesta este momentul în care putem vedea cât de mult îi iubea Isus pe discipoli săi, atât de mult încât le acordă o a doua șansă. Acesta este modul în care Isus ne iubește ca discipoli ai săi. Acesta este modul în care părinți noștri, prieteni noștri cei mai buni și adevărați, ne iubesc. Isus îl ia pe Toma așa cum este el și îl ajută să scape de îndoiala sa în privința învierii sale, pentru ca el să poată înțelege, crede și să poată crească în credință. Ca și discipoli ai lui Isus, și noi va trebui să facem la fel. Este chemarea noastră, misiunea noastră, acea de a iubi, de a vindeca și de a-i aduce înapoi la Dumnezeu pe cei care s-au îndepărtat de el.

O altă temă de astăzi e cea a iertării. Puterea iertării este puterea de a da o nouă viață iar Biserica a primit această putere minunată de a contribui la această iertare în sacramentul Spovezii. Această este o nouă dimensiune a puterii ce se extinde în celelalte sacramente, inclusiv Botezul și Euharistia.

Astăzi celebrăm sărbătoarea sfântului apostol Toma, de aceea va trebui să ne amintim mereu de propriile noastre sentimente și dubii. Să ne rugăm ca aceste slăbiciuni pe care Dumnezeu ne permite să le experimentăm, să ne facă să realizăm că trebuie să ne schimbăm și să ne ajute să avem o credință mult mai puternică în Domnul Nostru Isus Cristos. Amin.