Mt 13,1-9
Parabola semănătorului
Se spune ca trei preoți s-au trezit într-o bună zi în fața sfântului Petru la porțile cerului unde au și fost întrebați despre ce au făcut în timpul vieții lor pământești. Primul dintre ei a spus că a botezat o mulțime de oameni în timpul slujirii sale după care a scos din rucsac registrul de botezuri. Al doilea preot a spus că el se specializase pe căsătorii în timpul slujirii sale și a scos și el din rucsac registrul de căsătorii.
Al treilea preot a spus că slujirea sa a fost plină de numeroase discuții, exerciții spirituale, predici și reconcilieri. Când a fost întrebat de sfântul Petru ce dovadă are pentru a-și susține afirmațiile, a deschis rucsacul unde avea urechile celor care au ascultat cuvântul lui Dumnezeu, iar asta fiindcă ei au auzit cuvântul dar nu l-au crezut. Sfântul Petru i-ar fi spus acestui preot la fel și cu tine părinte, îți voi primi numai limba.
Textul evangheliei de astăzi ne-a vorbit despre parabola semănătorului. Semănătorul a semănat semințele în pământ. Unele au căzut pe cărare, altele în loc pietros, altele între spini și altele pe pământ bun. Se spune că în Palestina, sămânța adesea era semănată înainte ca pământul să fie arat. Semănătorul arunca semințele în toate direcțiile în timp ce se plimba pe teren. Parabola pare destul de ușor de înțeles. Iar asta fiindcă ea avea scopul de a veni în ajutorul celor care ascultau cuvântul Său. Semănătorul este Dumnezeu iar sămânța este cuvântul lui Dumnezeu și Împărăția sa. Diferitele tipuri de soluri sau pământ sunt diferitele tipuri de receptivitate umană sau diferitele moduri de acceptare a cuvântului lui Dumnezeu care pot produce diferite tipuri de roade. Unu, Isus a spus, o parte a căzut de-a lungul drumului (v.4). Cu toți știm că drumul este atât de dur încât sămânța va rămâne doar la suprafață unde păsările cerului o pot mânca. Aceste persoane sunt cei care ascultă cu prejudiciu sau care au o minte închisă. Aceste persoane sunt de neatins și oarbe la ceea ce ei doresc să asculte și nu doresc să accepte ceea ce e nou.
Doi, Isus a spus, O altă parte a căzut pe loc pietros (v.5). Cu toți știm că cel mai mult pământ dintr-un loc pietros e adesea destul de subțire iar sămânța va crește repede însă rădăcinile nu sunt capabile să se dezvolte fiindcă nu există destul pământ. Aceste persoane sunt ascultători superficiali. Ei nu reușesc să gândească de unii singur lucrurile fiindcă le lipsește acea credință profundă. Ei răspund inițial cu o reacție emoționantă, însă când această emoție trece, mintea lor începe să rătăcească în altă parte. Sunt entuziasmați la început însă superficial.
Trei, Isus a spus, O altă parte a căzut între spini (v.7). Spini erau o problemă constantă a fermierilor din timpul lui Isus. Spini fac referință la o persoană care posedă dispoziția necesară pentru creșterea spirituală însă care e sufocată de grija excesivă față de bogățiile acestei lumii. Aceste persoane sunt acei ascultători veșnic ocupați. Ei au multe interese sau preocupări și le lipsește abilitatea de a auzi sau de a înțelege ceea ce contează cu adevărat. Aceste persoane sunt prea ocupate pentru a se ruga sau prea preocupate cu studiul sau meditarea cuvântului lui Dumnezeu. Ei ar putea lucra atât de mult încât sunt prea obosiți până să și gândească la orice altceva decât munca lor.
Patru, Isus a spus, alta a căzut în pământ bun (v.8). Aceștia sunt acele persoane care sunt libere de toate celelalte trei obstacole. Aceste persoane sunt ascultători deschiși la minte. Cineva spusese că aceste persoane sunt mereu dispuse să asculte și să învețe. Ei nu sunt niciodată prea mândri sau ocupați să învețe. Ei ascultă pentru a înțelege. Dumnezeu dă harul celor care sunt înfometați după cuvântul său pentru ca ei să înțeleagă voința sa și să aibă puterea de a trăi conform ei.
Astfel această parabolă ne reamintește că trebuie să fim persoane care pun în practică Cuvântul lui Dumnezeu și nu doar îl ascultă, să fim cei care îl pun în practică în viața noastră concretă și nu cei care doar îl predică. Amin.
