Marți din săptămâna a 18-a de peste an
Sf. Martin, pustnic
Culoare: verde
Psaltire: II
Liturghie la alegere
prefaţă comună
Num 12,1-13
Ps 50
Mt 14,22-36
Ant. la intrare Ps 69,2.6
Dumnezeule, vino în ajutorul meu; Doamne, grăbeşte-te să mă ajuţi! Tu eşti ajutorul şi eliberato-rul meu; Doamne, nu întârzia!
Rugăciunea Zilei
Fii alături, Doamne, de slujito-rii tăi şi arată-le celor care te im-ploră bunătatea ta nemărginită; ei sunt mândri să te recunoască drept Creator şi Cârmuitor; reînnoieşte şi păstrează în ei harul tău, ca să-ţi fie plăcuţi pururi. Prin Domnul nostru Isus Cristos.
LECTURA I
Moise nu-i precum ceilalţi profeţi; cum aţi îndrăznit să-l criticaţi?
Citire din cartea Numerilor 12,1-13
În zilele acelea, Miriam şi Aaron au vorbit împotriva lui Moise din cauza femeii etiopiene pe care o luase el de soţie; căci luase o femeie etiopiană. 2 Ei au zis: “Oare numai prin Moise vorbeşte Domnul? Nu vorbeşte oare şi prin noi?” Şi Domnul a auzit. 3 Moise era cel mai umil om dintre toţi oamenii care sunt pe faţa pământului. 4 Domnul le-a zis lui Moise, lui Aaron şi lui Miriam dintr-o dată: “Ieşiţi toţi trei la cortul întâlnirii!” Şi au ieşit toţi trei. 5 Domnul s-a coborât în coloana de nor şi a stat la intrarea cortului. I-a chemat pe Aaron şi pe Miriam şi ei s-au apropiat amândoi. 6 Şi a zis: “Ascultaţi bine cuvintele mele! Când va fi printre voi un profet, eu, Domnul, mă voi descoperi lui în viziune sau îi voi vorbi în vis. 7 Nu tot aşa este cu slujitorul meu Moise. El este credincios în toată casa mea. 8 Eu îi vorbesc faţă către faţă, deschis, şi nu prin enigme, iar el vede înfăţişarea Domnului. De ce nu v-aţi temut să vorbiţi împotriva slujitorului meu, împotriva lui Moise?” 9 Mânia Domnului s-a aprins împotriva lor. Şi a plecat. 10 Norul s-a îndepărtat de pe cort. Şi iată că Miriam era plină de lepră, albă ca zăpada. Aaron s-a întors spre Miriam; şi iată că ea era plină de lepră. 11 Atunci Aaron i-a zis lui Moise: “Te rog, domnul meu, să nu purtăm păcatul pe care l-am făcut din nechibzuinţă, căci am păcătuit. 12 Să nu fie ca un copil născut mort din sânul mamei sale, al cărui trup este pe jumătate putred!” 13 Moise a strigat către Domnul: “Dumnezeule, te rog, vindec-o!”
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 50(51),3-4.5-6a.6bc-7.12-13 (R.: cf. 3a)
R.: Ai milă de noi, Doamne, căci am păcătuit.
3 Ai milă de mine, Dumnezeule, după marea ta bunătate,
şi, după mulţimea îndurărilor tale, şterge fărădelegea mea!
4 Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea
şi curăţă-mă de păcatul meu! R.
5 Căci recunosc fărădelegea mea
şi păcatul meu stă pururi înaintea mea.
6a Împotriva ta, numai împotriva ta am păcătuit
şi ce-i rău înaintea ta am făcut. R.
6bc De aceea, tu eşti drept în sentinţele tale
şi nepărtinitor în judecăţile tale.
7 Căci, iată, în nelegiuire m-am născut
şi în păcat m-a zămislit mama mea! R.
12 Creează în mine o inimă curată, Dumnezeule,
şi un duh statornic înnoieşte înlăuntrul meu!
13 Nu mă alunga de la faţa ta
şi duhul tău sfânt nu-l lua de la mine! R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 1,49b
(Aleluia) Rabbi, tu eşti Fiul lui Dumnezeu, tu eşti regele lui Israel! (Aleluia)
EVANGHELIA*
Porunceşte să vin la tine pe apă!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 14,22-36
În acel timp, după ce Isus a săturat mulţimile, îndată i-a zorit pe discipoli să urce în barcă şi să meargă înaintea lui pe ţărmul celălalt, până ce el va da drumul mulţimilor. 23 După ce a dat drumul mulţimilor, s-a urcat pe munte singur, ca să se roage. Când s-a înserat, era acolo singur. 24 Barca se îndepărtase deja de uscat, la mai multe stadii, zguduită de valuri, deoarece vântul le era împotrivă. 25 Pe la straja a patra din noapte, Isus a venit la ei, umblând pe mare. 26 Văzându-l că merge pe mare, discipolii s-au tulburat, spunând că este o fantasmă, şi, de frică, au început să strige. 27 Dar Isus le-a vorbit îndată: “Curaj! Eu sunt, nu vă temeţi!” 28 Atunci Petru, răspunzând, i-a zis: “Doamne, dacă eşti tu, porunceşte să vin la tine pe apă!” 29 El i-a zis: “Vino!” Coborând din barcă, Petru a început să umble pe apă şi a venit spre Isus. 30 Dar, văzând vântul puternic, s-a înspăimântat şi, pentru că a început să se scufunde, a strigat: “Doamne, salvează-mă!” 31 Îndată Isus a întins mâna, l-a apucat şi i-a zis: “Om cu puţină credinţă, de ce te-ai îndoit?” 32 Când s-a urcat în barcă, vântul a încetat, 33 iar cei care se aflau în barcă l-au adorat spunând: “Cu adevărat eşti Fiul lui Dumnezeu!” 34 După ce au trecut dincolo, au atins uscatul la Genezaret. 35 Când l-au recunoscut, oamenii din ţinutul acela au trimis veste în toată împrejurimea aceea şi i-au adus la el pe toţi bolnavii. 36 Îi cereau voie să-i atingă chiar şi numai ciucurii hainei şi toţi cei care o atingeau erau vindecaţi.
Cuvântul Domnului
* sau, la alegere, mai ales când în anul A s-a citit Mt 14,22-36 în ziua precedentă:
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 1,49b
(Aleluia) Rabbi, tu eşti Fiul lui Dumnezeu, tu eşti regele lui Israel! (Aleluia)
EVANGHELIA
Orice plantă pe care n-a plantat-o Tatăl meu ceresc va fi smulsă din rădăcini.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 15,1-2.10-14
În acel timp, au venit la Isus de la Ierusalim unii farisei şi cărturari şi i-au spus: 2 “De ce discipolii tăi încalcă tradiţiile bătrânilor? Pentru ce nu-şi spală mâinile când mănâncă pâine?” 10 Şi, chemând mulţimea, Isus le-a spus: “Ascultaţi şi înţelegeţi! 11 Nu ceea ce intră în gură îl face pe om impur, dar ceea ce iese din gură, aceea îl face pe om impur”. 12 Atunci s-au apropiat discipolii şi i-au spus: “Ştii că fariseii, ascultând cuvântul acesta, s-au scandalizat?” 13 El, răspunzând, le-a zis: “Orice plantă pe care n-a plantat-o Tatăl meu ceresc va fi smulsă din rădăcini. 14 Lăsaţi-i, ei sunt călăuze oarbe pentru orbi! Iar dacă un orb călăuzeşte un alt orb, amândoi cad în groapă”.
Cuvântul Domnului
Rugăciunea credincioși
Fraților preaiubiți, invitația lui Isus adresată apostolilor săi de a nu le fi frică ci să aibă curaj, este importantă și pentru lumea noastră de astăzi, care se luptă cu efectele devastatoare ale virusului de Covid. Să spunem împreună:
R. Ascultă-ne Doamne!
- Ne rugăm ca povara bolii, pierderii și a anxietății experimentată de mulți în timpul acestei pandemii să dispară cât mai repede. R.
- Ne rugăm pentru creșterea numărului de vocații la preoție și la viața consacrată din dieceza noastră și din lumea întreagă. R.
- Ne rugăm ca familiile în care membri devin tot mai critici unul cu altul, după cum s-a întâmplat între Moise, Aaron și Miriam, să fie mai deschise Duhului Sfânt care poate vindeca diferențele și poate împăca oameni. R.
- Ne rugăm ca simplitatea și dedicarea sfântului Martin să ne inspire și nouă același stil de viață simplu și mereu în slujba lui Dumnezeu. R.
- Ne rugăm pentru fiecare dintre noi, ca să putem lucra mai mult, împreună, și cu compasiune spre ușurarea dificultăților și a lipsurilor celor aflați în nevoie. R.
- Ne rugăm și pentru credincioși noștri răposați, ca Isus, Păstorul cel bun să îi conducă pe pășunile cerului. R.
Dumnezeule atotputernic și veșnic, dă-ne te rugăm harul Duhului Sfânt pentru ca astfel să putem rămâne mereu fideli față de tot ceea ce ne-a învățat Fiul tău, Isus Cristos, care e Domnul nostru, în toți veci vecilor. Amin
Asupra Darurilor
În bunătatea ta, Doamne, sfinţeşte aceste daruri şi, primind jertfa adusă în Duhul Sfânt, fă din noi ofrandă veşnică închinată ţie. Prin Cristos, Domnul nostru.
Ant. la Împărtășanie Înţ 16,20
Tu ne-ai dat, Doamne, pâine din ceruri, care are în sine orice desfătare, bineplăcută tuturor
După Împărtășanie
Însoţeşte-i necontenit, Doamne, cu ocrotirea ta pe aceia pe care i-ai înnoit cu pâinea cerească; hrănindu-i neîncetat în această viaţă, învredniceşte-i, te rugăm, de mântuirea veşnică. Prin Cristos Domnul Nostru. Amin
Marți din săptămâna a 18-a de peste an – 2
Mt 14,22-36
Isus umblă pe apă
Îmi amintesc de o poveste despre un om care era pe mare de unul singur într-o barcă micuță. La un moment dat s-a ivit o furtună puternică, care a început să lovească barca și o amenința sa o scufunde. Omul a început să se roage. Dintr-o dată parcă începuse să îl vadă pe Isus venind spre el, mergând pe apă. Amintindu-și de relatarea din evanghelie, a și început să strige, Doamne, dacă ești tu, poruncește să vin la tine pe apă. Vin-o, a răspuns Isus. Așa că omul și-a pus o vestă de salvare, a pășit pe marginile bărcii, apoi pe apă și a început să meargă spre Isus. Isus i-a spus: De ce te-ai îndoit 
de cuvintele mele, om cu puțină credință? Dar Doamne, nu m-am îndoit de cuvintele tale! A protestat omul. Atunci de ce a-i păstrat colacul de salvare? A întrebat Isus. Ooo…aia! a răspuns omul. Era doar în caz că!
Frica ne paralizează. În textul evangheliei de astăzi am văzut că discipoli au fost înspăimântați de furtună cu toate că erau cu toți pescari. Ei sunt și mai speriați când văd o fantomă. Însă, ce e mai rău e faptul că ei îl consideră pe Isus, o fantomă. Însă, când Isus le spune că este El, Petru imediat dorește să meargă la dânsul pe apă. El deja făcuse câțiva pași când, deodată observă că începe să se scufunde. El începuse să se scufunde fiindcă în loc să se concentreze asupra lui Isus el a început să de-a atenție vântului. El a început să se scufunde în momentul în care atenția lui nu mai era asupra lui Isus ci asupra vântului puternic. El se uită în jos în loc să se uite în sus la Dumnezeu. Aceasta e și ceea ce se întâmplă cu noi în momentul în care dăm atenție mai puțină lui Isus și dăm atenție mai multă dificultăților și problemelor noastre.
Asemenea experienței de care a avut parte un preot cu tatăl său dintr-una din călătoriile lor pe un munte în care doreau să găsească lemn pentru a face câteva scaune. Au trecut împreună pe cărări dificile și tot mai grele până când au ajuns la o prăpastie foarte adâncă. Pentru a putea trece pe partea cealaltă ei trebuiau să traverseze un pod din frânghii atârnat de ambele părți. Trebuiau să calce pe frânghii ținându-se de marginile podului care era tot din frânghii. Tatăl lui a fost primul care a trecut pe acele frânghii atârnate. După care a sosit și rândul lui moment în care i-a trecut o idee trăsnită prin cap, precum că frânghia s-ar putea rupe. A început să tremure atât de tare. Nu știa ce să mai facă până când tatăl lui i-a spus, Nu te uita în jos, privește în sus. A început să traverseze privind în sus la cer, uneori chiar și la frânghii dar niciodată în jos. Dintr-o dată și-a dat seama că ajunsese pe partea cealaltă.
Important e să nu ne uităm în jos ci să ne uităm în sus la Dumnezeu. Să nu ne uităm la furtuna problemelor și dificultăților noastre ci să fim atenți lui Isus. Să ne fixăm ochii doar la Isus. Cineva spusese că tendința naturală e aceea de a ne concentra asupra dificultăților, asupra vântului și asupra valurilor, asupra sensului si nu asupra a fi stăpân. De aceea va trebui să ne fixăm inima și voința asupra lui Cristos. Încrederea în puterea și tăria mâinii sale mântuitoare, salvatoare. El nu ne va da drumul niciodată. Dacă ne va chema la o muncă anume, la o anumită cale de a fi, la un nivel mai mare de credință, tot el ne va da tot ceea ce avem nevoie. Cât de mulți dintre noi preferă să folosească amulete în loc să se încreadă în Domnul? Cât de mulți dintre noi au propriile articole religioase, cruciulițe și medalii binecuvântate în speranța că vor alunga răul din calea noastră?
Întrebarea cu care aș dori să închei este, Unde ne punem încrederea? Ne punem încrederea în aceste amulete, superstiții, în lumânări și în miracole de la Dumnezeu? Uneori Domnul potolește furtuna. Uneori permite furtunii să ragă iar el preferă să își calmeze numai copilul. Amin
Alte teme omiletice și catehetice
- Credința în legătură cu un duh nemulțumit.
- Umblând în credință pe ape tulburi.
- Slujirea ca expresie a credinței.
Marţi din săptămâna a 18-a de peste an – 2
Mt 14,22-36 Isus umblă pe apă Îmi amintesc de o poveste despre un om care era pe mare de unul singur într-o barcă micuță. La un moment dat s-a ivit
Marţi din săptămâna a 18-a de peste an – 1
In textul evangheliei pe care îl vom auzi astăzi vom vedea că discipoli sunt înspăimântați de furtună cu toate că erau cu toți pescari...
