20 august – Sf. Bernard, abate, înv.

In 17, 20-26

Inima de carne a sfântului Bernard

Astăzi Biserica celebrează sărbătoarea sfântului Bernard de Clairvaux, un doctor al Bisericii. Numeroasele scrieri și predici ale sfântului Bernard au  avut o influență imensă în Europa secolului 12, iar numeroasele sale eforturi au ajutat la evitarea unei alte schisme a Bisericii din anul 1130.

Sfântul Bernard s-a născut în anul 1090 la Dijon în Franța, loc în care și-a petrecut și primi ani ai vieții până la vârsta de 22 de ani. Când a împlinit 22 de ani sfântul Bernard s-a alăturat călugărilor cistercieni. A fost un tânăr foarte bine educat și avea o pasiune extraordinară față de credința sa, atât de mare încât i-a convins pe frați lui, pe unchiul său și pe mulți alți prieteni ai săi să i se alăture în mănăstire.

Bernard a intrat mai întâi în mănăstirea de la Citeaux, însă abia după trei ani de zile a fost trimis împreună cu alți 12 călugări pentru a pune bazele unei ale mănăstiri în dieceza de Champagne. Mănăstirea avea să fie cunoscută ca Clairvaux, sau după cum mai e cunoscută, ca valea luminii.  Sfântul Bernard i-a condus pe ceilalți călugări la Clairvaux în calitate de abate, rămânând astfel până la vârsta de 63, conducând abația timp de 38 de ani.

Sfântul Bernard a știut foarte bine cum să armonizeze viața contemplativă cu importanta misiune a muncii fizice. Însă, stricta observare a tăcerii și a contemplării a sfântului Bernard nu l-a împiedicat deloc din a trăi din plin o viață apostolică cu adevărat intensă. Umilința sa precum și angajamentul său de a-și tempera temperamentul impulsiv a fost unul cu adevărat exemplar și demn de urmat.

Sfântul Bernard s-a concentrat asupra adevărului că Dumnezeu, care este iubire, a creat lumea din iubire și că mântuirea omului constă în afirmarea cu tărie a iubirii divine, revelate nouă de Cristos răstignit și înviat.

Bogăția predicii sfântului Bernard dar mai ales a teologiei sale nu a constat în căutarea unor căii noi, ci în urmarea scopului adevărului credinței într-un mod cât mai clar și incisiv, unul atât de uimitor încât să îi fascineze pe ascultători și să conducă persoana la rugăciune.

Sfântul Bernard mai este cunoscut și pentru devoțiunea sa extraordinară față de preasfânta Fecioară Maria, mai ales pentru folosirea și promovarea rugăciunii Adu-ți aminte! A devenit cunoscut în întreaga Europă și a ajuns să fie consultat chiar și de papi și de numeroși lideri politici ai vremii. Sfântul Bernard a murit în anul 1153 și a fost canonizat în mai puțin de trei decenii după aceea, adică în anul 1174.

În luna august a anului 2008, sfântul părinte papa Benedict a vorbit despre sfântul Bernard în cadrul audienței sale generale săptămânale. El amintise de numele pe care il dăduse sfântului Bernard papa Pius al VIII-lea, adică Doctorul dulce ca mierea, pentru elocvența sa și pentru faptul că a călătorit prin întreaga Europă pentru a apăra credința creștină. Papa Benedict al XVI-lea a adăugat că  El mai este amintit și ca Doctorul Mariologiei, nu pentru că a scris enorm despre preasfânta Fecioară Maria, ci pentru că a înțeles rolul ei esențial din Biserică, prezentând-o, totodată ca modelul perfect la vieții călugărești și a oricărei alte forme de viață creștină.

Sfântul Bernard a înțeles că Domnul ne-a învățat mai ales într-o parabolă din evanghelie că nu avem cum să ne bazăm doar pe harul lui Dumnezeu asemenea celui care a crezut că poate intra la banchet doar cu acea haină veche de a lui, fără haina de nuntă special cerută și necesară. Un lucru e clar că dacă stăm să căutăm să trăim acel scop în viață și acea devoțiune iubitoare a sfântului Bernard atunci vom descoperi acea inimă nouă pe care Domnul dorește să o împărtășească cu noi. Amin