Duminica a 31-a de peste an (B)

Dt 6,2-6
Evr 7,23-28
Mc 12,28b-34

Iubirea față de Dumnezeu și față de aproapele ca pe noi înșine

In evanghelia de astăzi am văzut cum Isus rezumă toate poruncile în doar două afirmații simple: aceea de a-l iubi pe Dumnezeu și de a-l iubi pe aproapele ca pe tine însuți. De cele mai multe ori, ori de câte ori Isus spune ceva într-un pasaj evanghelic, noi ne și întrebăm ce vrea să ne spună nouă acest lucru. De aceea acum vă invit să ne întrebăm pe noi înșine, Cum îl iubim noi pe Dumnezeu din toată inima, sufletul, mintea și puterea și cum îl iubim pe aproapele ca pe noi înșine?

Când ne gândim cât de multe a făcut Dumnezeu pentru noi prin moartea și învierea lui Isus și cât de mult ne iubește Dumnezeu nu putem decât să rămânem cu un singur răspuns, de laudă și mulțumire și iubire față de Dumnezeu. Îmi vin acum în minte cele mai triste lucruri dintre toate, precum la cei care îl resping pe Dumnezeu și nu îi permit să fie în viețile lor. Am fost creați de Dumnezeu cu un suflet care e destinat să fie alături de Dumnezeu pentru toată veșnicia iar dacă cineva îl respinge pe Dumnezeu atunci ei resping adevărul asupra a cine sunt ei de fapt. Doar în Dumnezeu se va odihni sufletul meu, spune unul dintre psalmi și cât e de adevărat! Doar în Dumnezeu vom fi fericiți. Iar a-l nega pe Dumnezeu sau rolul lui Dumnezeu în viața mea înseamnă să negi adevărul propriei tale persoane, a cine ești tu de fapt. Cum se simte Isus oare din cauza celor indiferenți sau pasivi? El i-a spus sfintei Faustina, sfânta poloneză a Divinei Milostiviri:

Aceste suflete îmi provoacă mai multă suferință decât toate celelalte. Din cauza acestor suflete, sufletul meu a simțit o durere atât de mare în grădina măslinilor. Din cauza lor am spus,  Tată! Dacă este posibil, să treacă de la mine potirul acesta. Ultima speranță a mântuirii pentru ei e aceea de a fugi spre milostivirea mea.

Stă în însăși natura noastră să îl cinstim și să îi mulțumim și să îl iubim pe Dumnezeu. Dacă îl uităm pe Dumnezeu în mijlocul tuturor acestor activități ale noastre, atunci am suferit degeaba și l-am făcut pe Isus să sufere degeaba în Ghetsemani. Însă dacă ne amintim de iubirea lui Dumnezeu pentru noi și de tot ceea ce a făcut pentru noi, singurul nostru răspuns este acela de a-i răspunde pozitiv acestei iubiri a lui Dumnezeu. Porunca din cartea Deuteronomului, pe care am și auzit-o la prima lectură de astăzi, de a-l iubi pe Dumnezeu din toată inima, sufletul, mintea și puterea; poruncă repetată și de Isus în evanghelie, e ceea ce dorim să facem atunci când vedem ceea ce a făcut Dumnezeu pentru noi și cât de mult ne iubește. Al iubi pe Dumnezeu din toată inima, sufletul, mintea și puterea este singurul răspuns pe care îl putem da lui Dumnezeu care ne iubește atât de mult. Dorim să îl iubim pe Dumnezeu prin a ne ruga zi de zi, prin celebrarea sfintei Liturghii în fiecare Duminică, prin citirea sfintei Scripturi și a cărților de spiritualitate, prin primirea sacramentelor, fiindcă nu am fi fericiți dacă nu l-am iubi pe Dumnezeu. De fapt, ne dăm seama că atunci când îl iubim pe Dumnezeu devenim mult mai fericiți fiindcă cu cât petrecem mai mult timp cu Dumnezeu cu atât mai mult primim viața lui Dumnezeu, viață care ne ridică, ne vindecă și ne revigorează. Ba chiar descoperim că cu cât îl iubim pe Dumnezeu mai mult cu atât mai mult îl iubim. Descoperim că cu cât îl iubim mai mult pe Dumnezeu, cu atât mai mult avem parte deja de o pregustare și o sclipire a cerului aici pe pământ. Când trăim porunca pe care am auzit-o în prima lectură din cartea Deuteronomului, și repetată de Isus, atunci suntem mai fericiți și deja începem să trăim un pic din cer aici pe pământ.

 «Ascultă, Israele! Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn. ⁵ Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din toată puterea ta! (Deut 6,4-6).

Acest test făcea parte din rugăciunea zilnică a iudeului devotat și pios din timpul lui Isus.

In evanghelia de astăzi am văzut cum Isus rezumă toate poruncile în doar două afirmații simple: aceea de a-l iubi pe Dumnezeu și de a-l iubi pe aproapele ca pe tine însuți. Până acum am reflectat asupra iubirii față de Dumnezeu de aceea în continuare aș dori să vă invit să reflectăm asupra iubirii față de aproapele ca pe noi înșine. Probabil că vă gândiți că în acel moment în care Isus a spus să ne iubim aproapele ca pe noi înșine, noi imediat am merge și am face asta. Însă de cele mai multe ori noi trebuie să fim învățați de cineva din propriul nostru timp actual cum să ne iubim aproapele ca pe noi înșine. Îmi vine în minte o singură persoană care în ultimi ani ne-a arătat tuturor cum trebuie să ne iubim aproapele ca pe noi înșine iar acea persoană este sfânta maică Tereza de Calcutta, care a și fost canonizată acum câțiva ani. Din nou și din nou ea a vorbit despre a-l vedea pe Isus în ceilalți. Ceea ce noi facem pentru ceilalți de fapt îi facem lui Isus. Ea a ajutat oameni aflați în cele mai crunte și dureroase circumstanțe.

Într-o dimineață am ieșit pe stradă și am ridicat patru oameni de pe jos. Unul dintre ei se afla într-o condiție groaznică. Le-am spus surorilor: Voi aveți grijă de ceilalți trei, iar eu voi avea grijă de cel care arată cel mai rău. Am făcut pentru ea tot ceea ce a putut face iubirea mea. Am pus-o într-un pat, și iată că a apărut un zâmbet pe fața ei. Mi-a luat mâna după care mi-a spus un singur cuvânt: Mulțumesc! După care a murit. Nu am putut face nimic decât să îmi examen cunoștința înaintea ei. Și m-am întrebat: Ce aș fi spus dacă aș fi fost în locul ei? Iar răspunsul meu era unul simplu. Aș fi încercat să atrag un pic de atenție asupra mea. Aș fi spus: Mie foame, mor, mie frig, mă doare, sau ceva de genul. Însă ea mi-a dat mult mai mult, ea mi-a dat iubirea ei recunoscătoare. A murit cu zâmbetul pe față (Discursul de acceptare a premiului Nobel pentru pace din 1979).

Să iubești astfel înseamnă să îl găsești pe Dumnezeu ascuns în cealaltă persoană, asemenea parabolei pe care ne-a spus-o Isus despre găsirea comorii ascunse în acel câmp. Să iubești astfel înseamnă să nu judeci ci să fii plin de milostivire și să încerci să înțelegi cealaltă persoană. Isus a spus că Duhul este mai mare decât trupul iar cu Isus alături de noi nu mai trebuie să ne fie frică deloc ci să fim martori la adevăr cu entuziasm, cu iubire și umilință. Cum a fost capabilă maica Tereza să iubească astfel și să dea și mărturie? Ea spunea că își trage energia din rugăciune. Și scrisese:

Pentru a fi capabili să ne iubim unul pe altul va trebui să ne rugăm mult, pentru că rugăciunea ne dă o inimă curată iar o inimă curată îl poate vedea pe Dumnezeu în aproapele nostru. Dacă acum nu avem nici o pace, se datorează faptului că am uitat cum să privim la Dumnezeu în ceilalți. Dacă fiecare dintre noi l-ar vedea pe Dumnezeu în aproapele său, atunci credeți că am mai avea nevoie de arme și bombe?

Malcolm Muggeridge, a fost un jurnalist britani, autor și o persoană media, care a și scris Ceva frumos despre Dumnezeu, pe când încă nu era creștin despre o întâlnire de a lui cu maica Tereza de Calcutta. Muggeridge și echipa lui de filmare filmau călugărițele cum ridicau muribunzi de pe străzi și îi duceau în casa pentru muribunzi. Muggeridge scria că:

Această casă pentru muribunzi este foarte slab luminată din cauza ferestrelor mici poziționate în partea de sus a pereților, iar Ken se tot plângea că filmarea e un pic cam imposibilă de acolo de sus. Avea doar o mică lumină cu noi, iar a avea la dispoziția noastră lumina necesară era destul de imposibil pe atunci. Așa că s-a decis că Ken va trebui să filmeze așa cum poate, însă ca măsură de siguranță a filmat și câteva cadre în curtea interioară unde unii dintre acești oameni stăteau la soare. În editarea filmului, partea care a fost filmată înăuntru era învăluită într-o lumină caldă extrem de frumoasă, pe cât cea filmată în afară a fost slabă și confuză.  Casa pentru muribunzi a Maicii Tereza abunda de iubire, iubire care se simțea imediat cum intrai. Această iubire e luminoasă, asemenea felinarelor artiștilor și asemenea aurorei de pe capul sfinților. Mi-am dat seama apoi că nu e surprinzător că o astfel de luminozitate s-a înregistrat pe aparatul fotografic.

În acel moment în care Muggeridge a scris Ceva frumos despre Dumnezeu nu era creștin deloc ci abia un deceniu mai târziu s-a convertit la creștinism. Întâlnirea sa cu maica Tereza a fost principala cauza a convertirii sale. Când îl iubim pe Dumnezeu din toată inima, sufletul, mintea și puterea și pe aproapele ca pe noi înșine, atunci suntem plini de lumină iar miracolele au loc. Amin