1 noiembrie – Toți sfinții

luni, 1 noiembrie 2021

† Toți sfinții

Culoare: alb
Psaltire: P

Liturghie proprie, Gloria,
Credo, prefaţă proprie

Ap 7,2-4.9-14
Ps 23
1In 3,1-3
Mt 5,1-12a

Ant. la intrare

Să ne bucurăm cu toţii în Dom-nul, celebrând ziua de sărbătoare în cinstea tuturor sfinţilor; de mă-rirea lor se bucură împreună cu noi toţi îngerii şi într-un glas îl laudă pe Fiul lui Dumnezeu.

Rugăciunea Zilei

Dumnezeule atotputernic şi veşnic, care ne-ai dat bucuria de a cinsti într-o singură sărbătoare meritele tuturor sfinţilor, te rugăm, ca, având în faţa ta o asemenea mulţime de mijlocitori, să primim de la tine belşugul mult dorit al îndurării tale. Prin Domnul nostru Isus Cristos.

LECTURA I

Am văzut o mulţime mare din toate naţiunile, triburile, popoarele şi limbile.

Citire din Apocalipsul sfântului apostol Ioan 7,2-4.9-14
Eu, Ioan, am văzut un alt înger ridicându-se de la răsăritul soarelui şi având sigiliul Dumnezeului cel viu. El a strigat cu glas puternic către cei patru îngeri cărora le fusese dat să dăuneze pământului şi mării, ³ spunând: “Nu dăunaţi pământului, nici mării şi nici copacilor, până când nu vom pune sigiliul pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru!” ⁴ Şi am auzit numărul celor care au fost însemnaţi cu sigiliul: o sută patruzeci şi patru de mii de însemnaţi, din toate triburile fiilor lui Israel. ⁹ După acestea, am văzut şi, iată, o mulţime mare pe care nimeni nu putea să o numere, din toate neamurile, triburile, popoarele şi limbile. Ei stăteau în picioare în faţa tronului şi în faţa mielului, îmbrăcaţi cu haine albe şi cu ramuri de palmier în mâini. ¹⁰ Ei strigau cu glas puternic: “Mântuirea aparţine Dumnezeului nostru, cel care şade pe tron, şi mielului”. ¹¹ Şi toţi îngerii stăteau în picioare în jurul tronului, al bătrânilor şi al celor patru fiinţe, cădeau cu faţa la pământ înaintea tronului şi-l adorau pe Dumnezeu ¹² şi spuneau: “Amin! Binecuvântarea, gloria, înţelepciunea, mulţumirea, cinstea, puterea şi tăria să fie Dumnezeului nostru în vecii vecilor! Amin!” ¹³ Unul dintre bătrâni a luat cuvântul şi mi-a zis: “Cine sunt şi de unde vin cei care sunt îmbrăcaţi cu haine albe?” ¹⁴ I-am zis: “Domnul meu, tu ştii”. Iar el mi-a spus: “Aceştia sunt cei care vin din strâmtorarea cea mare. Ei şi-au spălat hainele şi le-au albit în sângele mielului”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL

Ps 23(24),1-2.3-4ab.5-6 (R.: cf. 6)
R.: Aceasta este generaţia celor care caută faţa ta, Doamne.

¹ Al Domnului este pământul şi tot ce este pe el,
lumea şi cei care locuiesc în ea.
² Căci el l-a întemeiat pe mări
şi l-a stabilit peste râuri. R.

³ Cine va urca pe muntele Domnului?
Cine se va ridica în locul său cel sfânt?
^4ab Cel care are mâinile nepătate şi inima curată,
cel care nu-şi înalţă sufletul spre lucruri deşarte. R.

⁵ Acesta va primi binecuvântare de la Domnul
şi dreptate de la Dumnezeu, mântuitorul său.
⁶ Aceasta este generaţia celor care-l caută pe el,
a celor care caută faţa Dumnezeului lui Iacob. R.

LECTURA II

Îl vom vedea pe Dumnezeu aşa cum este.

Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Ioan 3,1-3
Iubiţilor, vedeţi câtă iubire ne-a dăruit Tatăl: să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi suntem. De aceea, lumea nu ne cunoaşte, pentru că nu l-a cunoscut pe el. ² Iubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu, dar nu s-a arătat încă ce vom fi. Ştim că, atunci când se va arăta, vom fi asemenea lui, pentru că îl vom vedea aşa cum este. ³ Oricine are această speranţă în el devine curat, aşa cum el este curat.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 11,28

(Aleluia) “Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi da odihnă”, spune Domnul! (Aleluia)

EVANGHELIA

Bucuraţi-vă şi tresăltaţi de veselie, căci răsplata voastră mare este în ceruri!

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 5,1-12a
În acel timp, văzând mulţimile, Isus s-a urcat pe munte şi, după ce s-a aşezat, s-au apropiat de el discipolii săi. ² Şi, deschizându-şi gura, îi învăţa zicând: ³ “Fericiţi cei săraci în duh, pentru că a lor este împărăţia cerurilor! ⁴ Fericiţi cei care plâng, pentru că ei vor fi mângâiaţi! ⁵ Fericiţi cei blânzi, pentru că ei vor moşteni pământul! ⁶ Fericiţi cei cărora le este foame şi sete de dreptate, pentru că ei se vor sătura! ⁷ Fericiţi cei milostivi, pentru că ei vor afla milostivire! ⁸ Fericiţi cei curaţi la inimă, pentru că ei îl vor vedea pe Dumnezeu! ⁹ Fericiţi făcătorii de pace, pentru că ei vor fi numiţi fiii lui Dumnezeu! ¹⁰ Fericiţi cei persecutaţi din cauza dreptăţii, pentru că a lor este împărăţia cerurilor! ¹¹ Fericiţi sunteţi când vă vor insulta, vă vor persecuta şi, minţind, vor spune împotriva voastră tot răul din cauza mea. ^12a Bucuraţi-vă şi tresăltaţi de veselie, căci răsplata voastră mare este în ceruri!”

Cuvântul Domnului

RUGĂCIUNEA CREDINCIOȘILOR

Astăzi ne unim cu toți sfinți care acum se află la dreapta lui Dumnezeu în glorie, și îi rugăm să mijlocească la bunul Dumnezeu toate aceste rugăciuni ale noastre, știind că cu ajutorul lor el ni le va asculta. Să spunem împreună:

R. Ascultă-ne Doamne!

Ne rugăm pentru Biserică, pentru papa Francisc și episcopul nostru Iosif, și pentru toți cei care o slujesc. R.

Ne rugăm pentru cei care sunt țintuiți de orice fel de suferință, ca ei să cunoască grija pe care Isus o are pentru ei. R.

Ne rugăm pentru permanenta susținere a lui Dumnezeu, ca el să ne ajute necontenit până vom fi și noi uniți cu sfinți din cer. R.

Ne rugăm pentru toți cei singuri și izolați, ca noi să putem fi mai atenți față de cei care au nevoie de un cuvânt de încurajare. R.

Ne rugăm pentru toți cei care ne sunt alături zi de zi în zbuciumul vieții noastre zilnice. R.

Ne rugăm și pentru toți credincioși noștri răposați, ca ei să fie uniți cu sfinți în gloria cerului. R.

Doamne, în fiecare zi facem noi pași spre casa noastră alături de tine. Ajută-ne să menținem mereu acest scop în priviri și să ne încredem în bunătatea ta. Prin Cristos Domnul Nostru. Amin

Asupra Darurilor

Plăcute să-ţi fie, Doamne, darurile pe care ţi le aducem în cinstea tuturor sfinţilor; noi credem că ei se bucură de siguranţa nemuririi: dă-ne şi nouă harul să simţim că se îngrijesc de mântuirea noastră. Prin Cristos, Domnul nostru.

Ant. la Împărtăşanie Mt 5,8-10

Fericiţi cei cu inima curată, pentru că ei îl vor vedea pe Dumnezeu. Fericiţi făcătorii de pace, pentru că ei vor fi numiţi fii ai lui Dumnezeu. Fericiţi cei persecutaţi pentru dreptate, pentru că a lor este împărăţia cerurilor.

După Împărtășanie

Te adorăm, Dumnezeule, care singur eşti sfânt şi eşti minunat întru toţi sfinţii tăi, şi te implorăm să reverşi harul tău şi asupra noastră, pentru ca, desăvârşindu-ne în plinătatea iubirii tale, să ne treci, de la această masă, la care ne-ai primit ca pelerini, la ospăţul pregătit în patria cerească. Prin Cristos, Domnul nostru.

1 noiembrie – Toți sfinții – 1

Ap 7,2-4.9-14
1In 3,1-3
Mt 5,1-12a

Al folosi pe Dumnezeu sau a te lăsa folosit de Dumnezeu

Una duce spre iad alta duce spre cer

Una duce spre damnare alta duce spre mântuire

Una te face diavol alta te face sfânt

Una din cele mai mari tentații de care avem parte în viață este acea tentație de a-l folosi pe Dumnezeu: de al folosi ca pe o scuză în a urî sau în a persecuta sau chiar în a ucide. Unele persoane ba chiar folosesc un vers din Biblie pe care să îl scot din context pentru a-și justifica acțiunile rele, pentru a justifica totul.

Însă înainte de a merge mai în profunzimea acestui adevăr să ne întrebăm mai întâi, pe noi înșine: în ce mod devine o persoană sfânt?

Ei bine, în primul rând, devenim sfinți prin a intra în ceruri. Toți cei care primesc darul mântuirii veșnice prin Isus Cristos după moarte devine un sfânt. Să ne amintim de sărbătoarea pe care o celebrăm astăzi în biserică, Sărbătoarea Tuturor Sfinților, o zi în care îi onorăm pe toți cei care au reușit să intre în ceruri, pe toți ci care au devenit parte al acelei mulțimi imense pe care a văzut-o apostolul Ioan în faimoasa sa viziune din cartea apocalipsului, viziune pe care am auzit-o la prima lectură de la această sfântă Liturghie. Din fericire mulți dintre decedații noștri, rude sau prieteni fac deja parte din acea mulțime. Prin harul lui Dumnezeu, cu toți vom face parte din acea mulțime într-o zi.

Cum poate deveni o persoană un sfânt canonizat de biserică? Biserica folosește un proces prin care verifică faptul că o persoană este acum un sfânt în ceruri. Iar prin această procedură, exact cum s-a întâmplat și în cazul papei Ioan Paul al II-lea, care a fost declarat sfânt anul care tocmai a trecut, se investighează viața acelei persoane, dar și a miracolele pe care le-a făcut, miracole care i-au fost atribuite lor de către oamenii care au avut parte de ele.

Însă trebuie să avem grijă să nu confundăm sfințenia cu celebritatea. Dacă stăm să ne amintim de momentul morții maicii Tereza de Calcutta din anul 1997, ce a avut loc la doar câtva zile după moartea prințesei Diana. Mass-media a făcut în așa fel încât să pară că aceste două femei au dus vieți la fel de virtuoase, însă nu cred că a fost așa. De fapt, una dintre ele a fost o femeie cu o mare sfințenie, iar cealaltă a fost o femeie cu o celebritate imensă. Iar acum vă rog să nu mă înțelegeți greșit: și prințesa Diana a făcut multe lucruri minunate în timpul vieții ei. De la toate faptele de caritate la imensa ei compasiune și iubire față de cei mai puțin norocoși decât ea. Însă sfințenia înseamnă mult mai mult decât binefacere. Cu siguranță că include și binefacerea însă e mult mai mult decât atât.

Când o persoană este canonizată ca sfânt, Biserica declară că această persoană a fost cineva care a dat dovadă de virtuți extraordinare sau eroice în timpul vieții sale: o credință incredibilă, o speranță de neclintit chir și în mijlocul încercărilor teribile, și caritate super abundentă. Sau după cum am auzit și în textul evangheliei de astăzi, de la această sfântă Liturghie, luată din evanghelia după Matei, pentru ca o persoană să fie canonizată sfânt, el sau ea trebuie să trăiască mesajul fericirilor într-un mod radical și extraordinar. De aceea Biserica ne spune că acești oameni sunt vrednici de venerarea și de imitarea noastră. Cu toate că ei erau la fel de umani precum suntem noi, ei au fost cu adevărat săraci în spirit, sau altfel spus, ei în mod frecvent și consistent și-au pus încrederea în Domnul, în mod tainic au căutat putere în Dumnezeu în mijlocul tuturor durerilor lor având totodată și o profundă căință pentru păcatele lor. Ei aveau o umilință sinceră și profundă, râvnind după sfințenie mai mult decât orice altceva în viață, au arătat milostivire față de oricine, chiar și față de dușmani lor, au suferit cu bucurie persecuții pentru binele lui Cristos dar și a credinței lor Catolice. Aceasta înseamnă că ei nu erau doar niște oameni drăguți care au făcut aceleași lucruri drăguțe. Ei erau mult, mult, mult mai mult.

Prin urmare, sfințenia și celebritatea nu sunt aceleași. Cineva care are o mare sfințenie are automat și o mare celebritate. Maica Tereza cu siguranță a avut. Ea a fost atât sfântă cât și faimoasă. Însă este oare posibil să ai atât o celebritate mare dar pe deasupra să ai o sfințenie atât de mică sau o mare sfințenie însă o celebritatea atât de mică sau chiar deloc. De fapt, sărbătoarea tuturor sfinților, onorează într-un mod mai special, pe acele persoane care se află în ultima categorie: femei și bărbați care au trăit o viață de sfințenie într-un mod mai retras iar acum sunt în ceruri, chiar dacă nu au fost canonizați în mod formal de biserică.

Acum știm cu toți ce înseamnă a-l folosi pe Dumnezeu, dar și ce înseamnă să te lași folosit de el. Oricare din ele am reuși să le realizăm sau nu, femeile și bărbați pe care îi onorăm astăzi, cu toți, se roagă pentru noi chiar acum, ca noi să alegem pe cea din urmă și să ne alăturăm într-o zi lor, în împărăția veșnică a lui Dumnezeu.

Permiteți-mi ca acum, să închei cu o frumoasă povestioară care a avut loc în timpul celui de-al doilea război mondial, când acest război se afla în plin apogeu. Forțele aliate erau extrem de angajate în lupta pe care unii dinre noi o cunoaște cu numele de Bătălia de Crăciun a anului 1944 sau ca Ofensiva din Ardeni. Luptele erau crâncene în frigul amar și în zăpada imensă.

Forțele aliate au bombardat și au restabilit controlul acelei zone strategice. Ofițerul comandant s-a întors spre câțiva soldați și le-a spus: Străbate-ți întregul câmpul, și ucideți toți soldați germani prinși în zăpadă. Nu doresc nici un prizonier. Absolut nici unul!

Unul din soldați americani selectați a oferit apoi această mărturie a ceea ce s-a întâmplat după aceea. În timp ce mergeam, am zărit doi soldați germani care stăteau întinși pe jos, răniți și suferinzi. Apoi, dintr-o dată, m-am apropriat de un soldat înalt, extrem de tânăr ce avea o frunte largă specific germanilor.

Soldatul stătea rezemat de un copac. Nu era rănit, ci doar epuizat. Nu avea nici un fel de mâncare, era fără apă, fără camarazi în zonă și pe deasupra și fără muniție. Frica, oboseala, înfrângerea și singurătatea îl copleșiseră. Apoi acesta mi-a vorbit într-o engleză minunată cu puternice accente ale englezei internaționale.

Când am observat o mică biblie neagră în buzunarul său de la cămașă, își amintea soldatul american, am început să vorbesc despre Isus și despre mântuire. De necrezut e faptul că acel soldat german s-a dovedit, într-un final, a fi un creștin convertit, care avea o iubire enormă față de Domnul, o iubire extrem de profundă. În acel moment i-am dat apă din canistra mea, ba chiar i-am dat și niște biscuiți. Apoi, ne-am rugat împreună și am citit cuvântul lui Dumnezeu. Ba chiar am și plâns împreună.

Deodată vocea lui a început să tremure în timp ce pe obraji lui începuseră să curgă niște lacrimi. Fața lui începuse să arate cât de mult suferea și cât de tulburat era

Îmi amintesc atât de bine încât mi se pare că s-au întâmplat ieri toate acestea, continua soldatul american, când am stat la un metru distanță unul de celălalt, în timp ce citeam un psalm din biblia lui germană, după care am citit psalmul 12 din traducerea mea englezească a bibliei. După care mi-a arătat poza în alb-negru cu soția și fiica lui.

Apoi soldatul a luat o gură de aer profundă și a spus: Vezi tu, în acele zile, era un băiat tânăr ce mă aflam în ani 20 ai vieții mele. Abia absolvisem colegiul creștin din Illinois și încă nu începusem să îmi pun la punct gândurile mele despre război.

Probabil de aceea am făcut ceea ce am făcut. Mi-am luat rămas bun de la fratele meu german, m-am îndepărtat câțiva pași după care m-am întors spre el. Porunca din scrisoarea către Romani, de a nu ucide, promisiunea vieții veșnice, prințul păcii, distincția dintre a ucide și crimă de la catehezele de sâmbătă, iraționalitatea războiului, toate se amestecaseră în mintea mea.

În momentul în care soldatul german m-a văzut că mă întorc spre el, și-a lăsat capul în jos după care și-a închis ochii în acea poziție clasică de rugăciune. Apoi s-a întâmplat. Am rostit trei propoziții pe care le repet și acum o dată sau de două ori pe săptămână mai ales atunci când am coșmaruri despre război, și anume: Tu ești creștin. Și eu sunt creștin. Așa că ne vedem mai târziu.

În mai puțin de o secundă, am transformat acel soldat creștin lipsit de apărare într-un corp fără suflare. Amin

Alte teme omiletice și catehetice

Însoțitori cerești.
Semnificația sfințeniei.
Procesul de canonizare.
Comuniunea sfinților.
Semnificația expresiei „sărac în duh”.
Făcători de pace și cei persecutați.
Înțelegerea cerului, purgatoriului și a iadului.
Rugăciunea pentru cei răposați.

FOAIA DUMINICALĂ

Tot ceea ce aveti nevoie in drumul dumneavoastră de credință, uteți găsi aici pe siteul meu: lecturi pentru sfânta Liturghie, rugăciuni, adorații, predici, cateheze și multe altele asemenea.

Accesați acum și site-ul meu povestioare.ro. Un site plin cu povestioare scurte pentru toata lumea.

Posturi de Radio

Alaturate Comunitatii

Primeste ultimele actualizari direct în casuta ta de email.Aboneaz-te acum ca sa nu pierzi nimic….

Copyright © 2024 PaxVobis.ro
All Rights Reserved. Creat de bymihail.com