1Rg 17,10-16
Evr 9,24-28
Mc 12,41-44
Un doctor pe nume Karl Menninger, un faimos psihiatru, a oferit la un moment dat o conferință asupra sănătății mintale după care a răspuns la întrebările celor care l-au ascultat.
Ce sfătuiți să facă o persoană, a întrebat acea persoană, dacă simte că urmează să aibă o cădere nervoasă?
Majoritatea oamenilor se așteptau ca doctorul să spună, Mergi la un psihiatru. Însă spre uimirea lor, acesta a răspuns, Ieși din casă, traversează strada, găsește pe cineva în nevoie și fă ceva să ajuți acea persoană.
În textul evangheliei de astăzi am văzut cum Isus Cristos laudă o văduvă săracă care lăsat numai două monezi mici, din tot ceea ce mai avea, în cutia de ofrande de la templu, ceea ce a fost complet diferit de ceea ce puneai ceilalți, care puneau din surplusul lor (v.43). Cu toate că era săracă, ea a pus ultimi ei bani. Ea însă a pus din sărăcia ei totul, tot ce mai avea la viața ei” (v.44). Mesajul lui Isus din textul evangheliei de astăzi este unul foarte clar: fiecare persoană este capabilă să ofere cu generozitate, indiferent de cât de sărac sau nevoiaș este. Cu alte cuvinte, acest pasaj evanghelic ne vorbește despre dăruirea cu generozitate sau a dărui până simți că doare. Cineva spusese că nimeni nu poate fi atât de nevoiași încât să nu aibă ce să ofere. Iar asta fiindcă noi chiar dacă suntem săraci tot vom fi capabili să oferim câțiva bănuți. Câțiva lei oferiți în timpul colectei de la sfânta Liturghie contează mult mai mult decât zeci de lei, iar asta fiindcă e oferit din inimă. Acest mesaj evanghelic este și un apel de trezire pentru cei care sunt gata să dea mereu cu generozitate.
Într-o carte intitulată Înțelepciunea femeii, autorul Merriam Therese Winter, descrie situația în care văduvele din societatea Israelului antic, din timpurile biblice: Văduvia era un statut extrem de vulnerabil în societatea Israelului antic. Nu existau deloc provizii pentru acele femei a căror soț a murit înaintea lor. Erau considerate inferioare celorlalte femeii, adesea sărace, uneori căzute atât de jos precum cel al slujitorilor, tratate extrem de dur, nu aveau nici un apel la lege și erau extrem de dependente de providența lui Dumnezeu și a carității celorlalți. Femeile nu aveau nici un drept de moștenire. Iar soți lor rar aveau câte un plan pregătit pentru ca ele să aibă cu ce trăi după moartea lor. Moartea înainte de vârsta înaintată era o adevărată catastrofă și era considerată o pedeapsă pentru păcat. Prin urmare era o adevărată rușine să fii văduvă.
Există trei motive pentru care trebuie să oferi cu generozitate. Primul dintre ele e faptul că a da cu generozitate este un lucru bun. Este complet opusul egoismului. Nu e nevoie de o analiză teologică profundă pentru a ne convinge că egoismul este rădăcina tuturor relelor. Tot ceea ce va trebui să facem este să privim în jurul nostru sau de a privi la viețile noastre. Egoismul este unul dintre primele atitudini negative pe care le vedem la cei mici. Este unul dintre cele mai dificile atitudini la tineri. Și rămâne destul de proeminent și la adulți cu care ne întâlnim zi de zi. Egoismul în toate formele sale diferite este destul de răspândit. Generozitatea este antidotul egoismului. Adesea ne gândim că opusul unor comportamente păcătoase este exact absența acelui comportament. Însă aș dori să argumentez că opusul egoismului nu este absența egoismului. Ci opusul egoismului este practica generozității.
Al doilea motiv este acela că avem o responsabilitate unul față de celălalt. Suntem cu adevărat o comunitate de credință, motiv și pentru care avem o responsabilitate unul față de celălalt. Asta nu înseamnă că trebuie să existe cineva din Biserică care trebuie să se ridice și să le spună celorlalți că trebuie să contribuie cu partea lor. Însă, pe de altă parte, dacă un preot poate ajuta oameni să vadă că ei au o responsabilitate față de aproapele lor, atunci asta poate fi văzută ca pe o dăruire mult mai rațională.
Noi de cele mai multe ori suntem generoși mai mult cu timpul și cu auzul nostru. Adesea mergem repede să îi alinăm pe cei care plâng. Îi vizităm pe cei bolnavi și ne rugăm pentru răposați noștri. Relațiile de iubire și inimile frânte ocupă destul de mult timp din ciclul vieții noastre de zi cu zi, de aceea va trebui să fim acolo pentru cei care suferă. Susținerea noastră trebuie să fie puternică și rezistentă.
Cu toate că putem fi generoși cu bunurile noastre materiale, timpul nostru și prezența noastră, noi tot nu suntem destul de generoși în interiorul nostru. Devenim zgârciți până în străfundul inimii noastre ori de câte ori vine vorba de ceea ce contează pentru țara noastră și exercitarea puterii. De fapt, pentru mare parte din lideri noștri, viața și semnificația ei se învârte în jurul acumulării și folosirii puterii pentru beneficiul personal. Harurile și darurile noastre sunt îndreptate nu spre binele comun ci spre răul comun, mai ales atunci când dorim să ne exercităm puterea spre controlul celorlalți fără a ne preocupa de binele lor.
Foarte mulți oameni dăruiesc fiindcă ei nu doresc să se facă de rușine. Unii poate că dăruiesc din motive de onoare sau prestigiu. Și puțini sunt cei care dau fiindcă ei doresc să primească ceva la schimb.
Adevărata și generoasa dăruire trebuie să fie sinceră. Ea trebuie să provină din inimă. Adevărata valoare a dăruirii nu se măsoară prin cantitatea dăruirii. Dacă așa stă situația, atunci cu toți și-ar permite să facă aceasta, însă adevărata dăruire este dăruirea generoasă a propriei persoane, ca parte a sacrificiului, ca parte a dăruirii.
Al treilea motiv e faptul că există un timp și un loc pentru a vorbi despre sacrificiu. Ori de câte ori vorbesc despre dăruirea din sau cu sacrificiul, mereu doresc să mp gândesc la acele moduri mărunte prin care putem renunța la ceva. De exemplu, ca părinți, puteți vorbi cu copii voștri despre cât de mult ar trebui să dăruiască ceea ce pot la diferite cauze precum ajutorarea copiilor extrem de săraci din parohia noastră prin oferirea de rechizite școlare. Chiar dacă ajutorul lor va conta sau poate nu va conta mai deloc, ceea ce e important e ca copii să învețe generozitatea și să lupte cu înverșunare cu efectele corozive ale egoismului. Sacrificiu este o categorie importantă pe care oameni trebuie să o aibă, mai ales atunci când vine vorba de bani.
O întrebare la care cu siguranță vă gândiți deja cu toți este, ce câștigăm când oferim cu generozitate? Cred că răspunsul se află în versetul următor: Dacă îi dai unui om un pește el îl va mânca o singură dată. Dacă îl înveți pe om să pescuiască, atunci el va mânca toată viața lui. Dacă te gândești cu un an înainte, atunci plantează o sămânță. Dacă te gândești zece ani înainte, plantează un copac. Dacă te gândești o sută de ani înainte, educă oameni. Prin plantarea seminței, vei culege mult. Prin plantarea copacului, vei recolta înzecit. Prin educarea oamenilor vei recolta însutit.
În încheiere vă invit să reflectăm la acest pasaj din scrisoarea sfântului apostol Iacob: Orice dar bun și orice dar desăvârșit este de sus, coboară de la Tatăl luminilor în care nu este nici schimbare, nici umbră de transformare. Amin
