Duminica a 32-a de peste an (B) – 1

1Rg 17,10-16

Evr 9,24-28

Mc 12,38-44

Un faimos psihiatru a susținut la un moment dat o conferință asupra sănătății mintale, după care a început să răspundă la întrebările ce le primea de la cei din public, de la cei care l-au ascultat.

Ce a-ți sfătui pe cineva să facă, a întrebat un om, dacă acea persoană ar simți că urmează să facă o criză de nervi?

Majoritatea oamenilor se așteptau ca doctorul să răspundă că, Va trebui să mergi la un psihiatru. Însă spre uimirea lor, a spus să Privește-ți casa, traversează strada, găsește pe cineva în nevoie și fă ceva pentru a ajuta acea persoană.

Mesajul principal al evangheliei de astăzi este dăruirea. Și l-am putut vedea pe Cristos lăudând o văduvă săracă care a lăsat doar două monezi mici în cufărul de la templu, spre deosebire de alți care puneau mult dar din surplusul lor.

Acea văduvă săracă a primit laudele lui Isus fiindcă ea și-a pus ultima monedă pe care o avea cu toate că era săracă. După cum a spus și Isus a pus din sărăcia ei totul, tot ce mai avea la viaţa ei. Mesajul lui Isus este destul de clar și simplu, fiecare dintre noi, fiecare persoană este capabilă să împărtășească din ceea ce are, indiferent de cât de sărac sau în nevoie este. Nimeni nu este atât de lipsit de bani încât nu poate da nimic, după cum am citit într-o carte.

Imagini pentru poor widow two small coinsMulți oameni dăruiesc fiindcă sunt presați să facă aceasta. Alți dăruiesc fiindcă nu doresc să se facă de rușine. Alți dăruiesc din motive de onoare și prestigiu. Însă nu puțini sunt cei care dăruiesc fiindcă doresc să primească ceva la schimb.

Adevărata dăruire trebuie să fie sinceră. Trebuie să vină din inimă. Adevărata valoare a dăruirii nu este măsurată de capacitatea de a dăruii, de cât de mult poți da. Dacă asta e adevărata situație, cazul, atunci oricine își poate permite să facă aceasta, însă adevărata dăruire constă în oferirea generoasă a propriei persoane, un sacrificiu din partea celui care dăruiește.

Ce se întâmplă acum, de fapt? Am auzit o poveste despre cum țările bogate aruncă la gunoi surplusul lor agricol, în mare pentru a putea menține sus prețul produselor. De ce oare nu dăruiesc aceste țări surplusul lor acelor oameni care mor de foame? Fastfood-urile și marile restaurante pot arunca la gunoi mii și milioane de bani în mâncare fiindcă nu se potrivesc cu standardele lor sau că sunt resturi ale oamenilor care mănâncă în localurile lor.

După cum spunea și un autor în cartea sa intitulată Remușcări, că oameni, noi suntem lacomi și egoiști. Că oameni doresc să acumuleze tot mai multă avere prin înșelăciune și escrocherii ba chiar pe spinarea celor săraci. Ba mai rău, aurul lor devine bunul lor. În această obsesie a lor asupra banilor, ei nu fac nimic altceva decât să își pună în pericol sufletele. Tot ceea ce sperăm e ca ei să realizeze aceasta mai devreme și nu când e deja prea târziu.

Acest autor a continuat să spună că din cauza acestei atitudini negative față de alți din partea celor bogați, aceste persoane lipsite de conștiință și așa zis bine intenționate continuă să adune pământ, să săvârșească numeroase fapte de corupție și de înșelătorie, să nu își plătească taxele, să multe altele asemenea. Astfel, situația țărilor, a sărăciei și din țara noastră se înrăutățește în timp ce acei oameni bogați se adâncesc tot mai tare în păcat. Această realitate este una crudă însă în multe locuri este și extrem de adevărată.

Însă, adevărul este că noi nu ar trebui să ne îmbunătățim doar abilitățile noastre de a face bani, ci va trebui să ne dezvoltăm, mai presus de toate, talentul nostru de a dărui mai ales celor săraci și nevoiași. Ken Wilson a numit acest talent spiritual sau de a dărui bani, Darul Generozității.

Cum dăruim? După cum spunea un autor într-o altă carte de-a sa numită Dincolo de remușcare, din Biblie putem extrage modurile în care putem dărui,

Prima e de a dăruii fără ostentație sau fără atitudine de pradă sau zădărnicie dar mai ales fără a sufla din trâmbiță.

A doua e de a dărui de bunăvoie și nu în grabă sau constrâns de alți.

Și al treilea, după cum sfătuia și Maica Tereza de Calcutta, dăruiește până când doare.

Și voi încheia cu o scurtă povestioară. În timp ce mergea pe o stradă din Rusia în timpul unei mari foame, marele scriitor Lev Tolstoi a întâlnit un cerșetor. Tolstoi s-a căutat în buzunare pentru a vedea dacă găsește vreo ceva pentru ai da acelui cerșetor. Însă nu a găsit nimic. Cu câteva clipe mai înainte dăruise toți bani săi. În mila sa, s-a apropiat de acel cerșetor, l-a luat în brațe, îmbrățișându-l, sărutându-l pe obraz, după care i-a spus, nu te supăra pe mine, fratele meu, dar nu am nimic să îți dau.

În acea clipă fața cerșetorului s-a luminat. Lacrimile au început să curgă din ochi lui, după care i-a spus Însă m-ai îmbrățișat și m-ai sărutat. Mai numit fratele tău, mi te-ai dăruit pe tine, iar acesta este cel mai mare dar. Amin

Alte opțiuni: 01, 02, 03, 04,

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

div#stuning-header .dfd-stuning-header-bg-container {background-image: url(https://paxvobis.ro/wp-content/uploads/2021/11/header-nou-final.jpg);background-size: initial;background-position: center bottom;background-attachment: scroll;background-repeat: no-repeat;}#stuning-header div.page-title-inner {min-height: 400px;}
//
Daca aveți vreo întrebare trimiteți-mi mesaj aici și va voi răspunde imediat!
Cu ce va pot ajuta?