Lc 7,31-35
Găsirea greșelii cuiva este o activitate a noastră destul de frecventă. Asemenea lui Isus, din textul evangheliei pe care îl vom auzi astăzi, în care contemporani săi sunt destul de critici în privința învățăturilor și a faptelor sale. Atât sfântul Ioan Botezătorul cât și Isus erau mesageri lui Dumnezeu, mesageri ce foloseaustiluri diferite și moduri diferite de a comunica viața și mesajul lui Dumnezeu oamenilor, însă poporul îi critica pe amândoi. Pe de altă parte, sfântul Ioan Botezătorul proclama puterea judecății lui Dumnezeu asupra oamenilor și căuta convertirea și pocăința lor. Însă, mulți, precum farisei, au realizat că acesta nu era mesajul pe care doreau ei să îl audă. Mulți doreau să să î mulțumească pe Dumnezeu dar, de fapt, doreau să se mulțumească pe ei înșiși, considerând că ziua lor a fost una bună numai dacă Dumnezeu a fost deacord cu toate dorințele lor. Ioan ia ajutat să trezească în inimile lor o profundă conștientizare a propriei lor stări de păcat și totuși, ei tot l-au criticat pentru că era ducea o viață prea austeră. Pe de altă parte Isus i-a făcut să creadă că Dumnezeu este milostiv însă ei tot l-au criticat pentru faptul că nu era destul de ascetic.
Prin urmare, de ce oare atât mesajul lui Ioan Botezătorul cât și mesajul lui Isus s-a întâtlnit cu rezistență și cu urechi surde? E oare posibil să mulțumești vreodată asemenea critici? Care e oare sursa unei astfel de atitudini negative? Sursa este nimeni alta decât mândria. Mândria care este și una dintre cele șapte păcate capitale fiind opusă umilinței. De aceea, ceea ce va trebui noi să facem e în lupta noastră cu mândria e să fim umili în toate.