Joi din săptămâna a 34-a de peste an – 1

joi, 25 noiembrie 2021

Joi din săptămâna a 34-a de peste an

Sf. Ecaterina din Alexandria, fc. m. *

Culoare: verde (roşu)
Psaltire: II

Liturghie la alegere
prefaţă comună

Dan 6,12-28
Ps Dan 3,68-74
Lc 21,20-28

Ant. la intrare Cf. Ps 84,9

Domnul vesteşte pacea poporului său, şi celor sfinţi ai săi, şi celor care se întorc la el din toată inima.

Rugăciunea Zilei

Trezeşte, Doamne, voinţa credincioşilor tăi, în aşa fel încât, colaborând cu angajare la opera ta de mântuire, să obţină din ce în ce mai mult darurile mântuirii tale. Prin Domnul nostru Isus Cristos.

LECTURA I

Dumnezeu l-a trimis pe îngerul său, care a închis gura leilor.

Citire din cartea profetului Daniel 6,12-28
În zilele acelea, oamenii aceştia au venit în grabă şi l-au găsit pe Daniel rugându-se şi implorându-l pe Dumnezeul său. ¹³ Atunci, au venit şi i-au zis regelui referitor la interdicţia regelui: “Oare nu ai semnat interdicţia ca orice om care ar face vreo rugăminte vreunui Dumnezeu sau om – în afară de tine, rege – să fie aruncat în groapa leilor?” Regele a răspuns şi a zis: “Sigur, cuvântul este ca legea mezilor şi a perşilor, care nu poate fi încălcată”. ¹⁴ Ei au luat cuvântul şi i-au zis regelui: “Daniel, unul dintre fiii iudeilor deportaţi, nu ţine porunca ta, rege, şi nici interdicţia pe care ai semnat-o, ci de trei ori pe zi face rugăciuni”. ¹⁵ Regele, când a auzit cuvântul, s-a întristat foarte mult pentru el şi pentru Daniel şi şi-a pus în inimă să-l salveze; şi până la apusul soarelui s-a străduit să-l elibereze. ¹⁶ Atunci, oamenii aceştia s-au năpustit la rege şi i-au zis: “Tu ştii, rege, că este o lege a mezilor şi a perşilor, că orice interdicţie şi hotărâre pe care a stabilit-o regele nu poate fi modificată”. ¹⁷ Atunci, regele a răspuns şi a spus să fie adus Daniel şi să fie aruncat în groapa leilor. Regele a luat cuvântul şi i-a spus lui Daniel: “Dumnezeul tău, căruia tu îi slujeşti neîntrerupt, el poate să te salveze”. ¹⁸ Au adus o piatră şi au pus-o la gura gropii. Regele a sigilat-o cu inelul său şi cu inelul nobililor săi, pentru ca să nu se schimbe nimic cu privire la Daniel. ¹⁹ Regele a venit în palatul său şi a petrecut noaptea în post, nu au fost aduse concubine şi somnul l-a părăsit. ²⁰ Regele s-a ridicat dis-de-dimineaţă, odată cu zorile, şi s-a grăbit să vină la groapa leilor. ²¹ Şi, apropiindu-se de groapă, l-a strigat cu glas îngrijorat pe Daniel. Regele a luat cuvântul şi i-a zis lui Daniel: “Daniel, slujitorul Dumnezeului cel viu, oare Dumnezeul tău, căruia îi slujeşti neîntrerupt, te-a putut salva de lei?” ²² Atunci, Daniel i-a vorbit regelui: “Rege, să trăieşti veşnic! ²³ Dumnezeul meu l-a trimis pe îngerul său, care a închis gura leilor şi nu mi-au făcut niciun rău, pentru că înaintea lui am fost găsit nevinovat; ba chiar nici înaintea ta, rege, nu am făcut niciun rău”. ²⁴ Atunci, regele s-a bucurat foarte mult pentru aceasta şi a poruncit ca Daniel să fie scos din groapă. Daniel a fost scos din groapă şi nu au găsit pe el nicio rană, pentru că el îşi pusese încrederea în Dumnezeul său. ²⁵Regele a poruncit să fie aduşi oamenii aceia care-l vorbiseră de rău pe Daniel. I-au aruncat în groapa leilor pe ei, pe copiii lor şi pe soţiile lor. Şi nu au ajuns la fundul gropii, că leii i-au înşfăcat şi le-au zdrobit toate oasele. ²⁶ Atunci, Darius, regele, a scris către toate popoarele, neamurile şi limbile care locuiau pe tot pământul: “Să aveţi multă pace! ²⁷ Dau poruncă potrivit căreia, în toată stăpânirea regatului meu, oamenii să se teamă şi să tremure înaintea Dumnezeului lui Daniel, căci el este Dumnezeul cel viu, care dăinuie în veci: domnia lui nu va fi distrusă şi stăpânirea lui este fără de sfârşit. ²⁸ El eliberează şi mântuieşte, el face semne şi minuni în ceruri şi pe pământ. El l-a scăpat pe Daniel din ghearele leilor”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL

Dan 3,68.69.70.71.72.73.74 (R.: 59b)
R.: Lăudaţi-l pe Domnul şi preamăriţi-l în veci!

⁶⁸ Binecuvântaţi, rouă şi brumă, pe Domnul,
lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci! R.

⁶⁹ Binecuvântaţi-l, ger şi îngheţ, pe Domnul,
lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci! R.

⁷⁰ Binecuvântaţi-l, gheţuri şi zăpezi, pe Domnul,
lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci! R.

⁷¹ Binecuvântaţi-l, nopţi şi zile, pe Domnul,
lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci! R.

⁷² Binecuvântaţi-l, lumină şi întuneric, pe Domnul,
lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci! R.

⁷³ Binecuvântaţi-l, fulgere şi nori, pe Domnul,
lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci! R.

⁷⁴ Să-l binecuvânteze pământul pe Domnul,
să-l laude şi să-l preamărească în veci! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Lc 21,28b

(Aleluia) Întăriţi-vă şi ridicaţi-vă capul, pentru că se apropie eliberarea voastră! (Aleluia)

EVANGHELIA

Ierusalimul va fi călcat în picioare de către păgâni până se vor împlini timpurile păgânilor.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 21,20-28
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: “Când veţi vedea Ierusalimul încercuit de armate, atunci să ştiţi că s-a apropiat devastarea lui. ²¹ Cei din Iudeea să fugă în munţi, iar cei care se află în mijlocul lui să alerge afară; cei care sunt pe câmp să nu intre în el, ²² pentru că acestea sunt zilele răzbunării, ca să se împlinească toate cele scrise. ²³ Vai de cele însărcinate şi de cele care alăptează în zilele acelea, căci va fi mare dezastru pe pământ şi mânie peste acest popor! ²⁴ Şi vor cădea sub ascuţişul sabiei şi vor fi făcuţi captivi ai tuturor popoarelor, iar Ierusalimul va fi călcat în picioare de către păgâni până se vor împlini timpurile păgânilor. ²⁵ Şi vor fi semne în soare, în lună şi în stele, iar pe pământ popoarele vor fi îngrozite, năucite de vuietul mării şi al valurilor. ²⁶ Oamenilor li se va tăia răsuflarea de groază în aşteptarea celor care vor veni în lume, căci puterile cerurilor vor fi zguduite. ²⁷ Şi atunci îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe un nor cu putere şi cu mare glorie. ²⁸ Când vor începe să se întâmple acestea, întăriţi-vă şi ridicaţi-vă capul, pentru că se apropie eliberarea voastră!”

Cuvântul Domnului

Rugăciunea credincioși

Fraților preaiubiți, întoarcerea lui Isus cu putere și mare glorie va fi un moment de mare eliberare, un timp de bucurie, dar mai ales un timp cu binecuvântarea păcii. Să spunem împreună:

R. Ascultă-ne Doamne!

Ne rugăm pentru orașul Ierusalim, jefuit și distrus, reconstruit și reînnoit de atât de multe ori, ca spiritul religios, iudaic, musulman și creștin să fie reînnoit în credință cu dreptate, spre promovarea armoniei. R.

Ne rugăm pentru încrede în credința noastră, ca nouă să nu ne fie niciodată frică de Isus, nici de judecata sa asupra lumii, ci mereu să trăim în speranță. R.

Ne rugăm pentru cei care sunt în pericol astăzi, ca ei să fie protejați de Dumnezeu, după cum a fost Daniel în groapa cu lei. R.

Ne rugăm pentru cei care o cinstesc pe sfânta Ecaterina de Alexandria ca patroană, ca și ei să iubească adevărul și înțelepciunea. R.

Ne rugăm pentru femeile și fetele aflate în pericol în Afganistan, ca oameni să devină tot mai conștienți de pericolul cu care se confruntă femeile în unele părți ale lumii, iar cu ajutorul nostru lumea să devină un loc mai sigur pentru ele. R.

Ne rugăm ca toți răposați noștri să se odihnească în pace. R.

Tată ceresc, tu judeci cu dreptate și pedepsești cu corectitudine. Privește te rugăm asupra noastră cu milostivire și iartă-ne toate păcatele pentru ca astfel să ajungem la gloria veșnică a cerului. Prin Cristos Domnul nostru. Amin.

Asupra Darurilor

Primeşte, Doamne, darurile sfinte, pe care ne-ai poruncit să le închinăm numelui tău, şi, pentru ca, prin ele, să fim bineplăcuţi înaintea îndurării tale, fă-ne să-ţi împlinim întotdeauna poruncile. Prin Cristos, Domnul nostru.

Ant. la Împărtășanie Ps 116,1-2

Lăudaţi-l pe Domnul, toate neamurile, căci mare este îndurarea lui asupra noastră!

După Împărtășanie

Te rugăm, Dumnezeule atotputernic, să nu îngădui să se despartă vreodată de tine aceia cărora le dai bucuria de a fi părtaşi de tainele dumnezeieşti. Prin Cristos, Domnul nostru.

Joi din săptămâna a 34-a de peste an – 3

Lc 21,20-28

Marea suferință

Când Isus ne vorbește despre sfârșitul poporului evreu, el ne și spune să nu ne îngrijorăm. Iar când ne vorbește despre sfârșitul lumii, ne spune că noi va trebuie să stăm drepți și să ne ridicăm capurile fiindcă mântuirea noastră este aproape. De ce oare? Iar asta fiindcă:

Primul se datorează fidelității noastre față de Dumnezeu până la sfârșit. La sfârșit va fi doar o singură glorie care va dura veșnic. Toate aceste onoruri lumești vor trece. Toate gloriile umane vor trece. Laudele toate se vor risipi. Singura glorie care va dura veșnic va fi fidelitatea noastră față de Cristos.

În cartea sa intitulată Dincolo de foame, Mark Hatfield ne vorbește despre turul Calcutei alături de Maica Tereza și de vizita făcută la așa zisa Casă a muribunzilor în care copii bolnavi sunt îngrijiți până la sfârșitul zilelor lor și un dispensar în care săraci se alienau cu sutele pentru a primi îngrijiri medicale. Privind-o pe maica Tereza cum avea grijă de acești oameni, cum îi hrănea și cum îi îngrijea pe cei părăsiți de alți pentru a muri, Hatfield a fost copleșit de măreția pură a suferinței ei și a celor care o ajutau zi de zi. Cum puți suporta această mare greutate fără a cădea sub greutatea ei? a întrebat el la un moment dat. Iar ea a răspuns, Dragul meu senator, nu am fost chemată ca să am succes, am fost chemată ca să fiu fidelă. Așa că întrebarea e, suntem noi fideli la ceea ce Domnul ne-a chemat să facem?

În al doilea rând, fiindcă noi suntem recunoscători lui. Vă mai amintiți de cei zece leproși care i-au cerut lui Isus să îi vindece? Doar unul dintre ei s-a întors la Isus și i-a mulțumit. Ceilalți nouă s-au făcut vinovați de vina nerecunoștinței și de neglijarea gravă a Mântuitorului. Mai exact, noi români suntem aproximativ 19 milioane de oameni ca și popor, iar acești 19 milioane ar trebui să îi ofere lui Dumnezeu recunoștință și mulțumire pentru darurile pe care le-au primit în viața lor. Însă privind la statistica din evanghelia de astăzi ne dăm seama că de fapt numai 1 din 10 îi mulțumesc cu adevărat lui Dumnezeu.

Ce este recunoștința? Este un sentiment profund și intens de datorare lui Dumnezeu a tot ceea ce avem. Însă recunoștința ține de mai mult decât sentimentul de a te simți recunoscător. Însăși recunoștința presupune acțiunea ca răspuns lui Dumnezeu care ne oferă nouă darul. Doar priviți la ceea ce am primit deja, precum propria noastră viață, am îndrăznit noi să ne gândim la ne-existența care ar fi fost dacă noi nu am fi existat? Acest gând simplu ne inspiră să luăm în considerare mai profund și să decidem mai ferm ceea ce putem face pentru Dumnezeu și la cauza lui Dumnezeu în scurta noastră viață.

Iar al treilea e faptul că noi mereu suntem plini de speranță. Venirea Fiului Omului în glorie și putere a fost o imagine de speranță atât pentru biserica primară cât și pentru noi. Domnul ne-a promis că el se va întoarce și că ne va recompensa fidelitatea și iubirea, că ne va învia din morți și că el este fidel promisiunilor sale. Că va face în viețile noastre doar atunci când noi vom muri pentru noi înșine. Ne-a promis că vom avea parte de suferințe și de respingeri în numele lui, iar acestea a atins fiecare creștin care a trăit credința în mod autentic. Însă el ne-a mai promis și că va veni din nou și că va aduce recompensa, pacea și victoria pe care am meritat-o. Așa că întrebarea e, cum trăim speranța noastră în regele atot-puternic care trebuie să vină?

Dintr-o sursă necunoscută aflăm că cu mulți ani în urmă cercetători au făcut un experiment pentru a vedea ce efecte are speranța asupra celor care au parte de greutăți. Doi șoricei de laborator au fost plasați în tuburi de apă diferite. Acești cercetători l-au lăsat pe unul în apă și au descoperit că după o oră acesta se înecase. Celălalt șoricel se tot urca de-asupra apei și apoi cobora iar la fund. A ținut-o astfel timp de 24 de ore. De ce oare? Nu fiindcă aveau parte de scurte odihne ci fiindcă aveau speranța supraviețuirii.

Acest animal a sperat că dacă ei vor putea sta destul la suprafață vor reuși să supraviețuiască. Dacă speranța are o putere atât de mare pentru niște simple rozătoare, atunci cu atât mai mult efect ar trebui să aibă asupra vieților noastre. Amin

Alte teme omiletice și catehetice

Începutul și sfârșitul: mâna lui Dumnezeu.
Libertatea umană și dreptul la adorare.
Stând drept în credință.

Tot ceea ce aveti nevoie in drumul dumneavoastră de credință, uteți găsi aici pe siteul meu: lecturi pentru sfânta Liturghie, rugăciuni, adorații, predici, cateheze și multe altele asemenea.

Accesați acum și site-ul meu povestioare.ro. Un site plin cu povestioare scurte pentru toata lumea.

Posturi de Radio

Alaturate Comunitatii

Primeste ultimele actualizari direct în casuta ta de email.Aboneaz-te acum ca sa nu pierzi nimic….

Copyright © 2024 PaxVobis.ro
All Rights Reserved. Creat de bymihail.com