Mc 12,1-12
Parabola viticultorilor ucigași
Am dat zilele acestea de o poveste despre o profesoară de clasa a 5-a de la o școală catolică din Statele Unite, care își rugase elevi într-o bună zi să privească la niște reclame de la televizor și să vadă dacă le vor putea folosi în vrun mod pentru a transmite ideii despre Dumnezeu. Iată unele dintre rezultatele lor:
Dumnezeu e asemenea medicamentelor, face miracole. Dumnezeu e asemenea Ford-ului, are o idee mai bună. Dumnezeu e asemenea Cole-i, e adevărată. Dumnezeu e asemenea abonamentului la Hallmark, îi pasă destul încât să îți dorească binele/ Dumnezeu e asemenea General Electric, aduce la viață lucrurile bune. Dumnezeu e asemenea Sears, are totul. Dumnezeu e asemenea Alka-Seltzer, dacă îl încerci îți va plăcea cu adevărat. Dumnezeu e asemenea scotch-ului, nu îl poți vedea dar știi că e acolo. Dumnezeu e asemenea Deltei, e gata atunci când tu ești gata. Dumnezeu e asemenea Allstate, ești în mâini bune cu el. Dumnezeu e asemenea fixativului VO-5, rezistă prin tot felul de intemperii. Dumnezeu e asemenea săpunului, nu ești oare bucuros că îl ai și ca și alți să îl aibă? Dumnezeu e asemenea Tide-ului, scoate petele pe care alți le-au lăsat în urmă.
Sincer vorbind textul evangheliei de astăzi este mai mult o alegorie decât o parabolă fiindcă are mai multe puncte de aplicare decât unul singur. Vinul este un simbol al poporului lui Israel (Ps 79, 9.10 – Tu ai scos o vie din Egipt…). Isus însuși sa identificat la un moment dat nu ca vița ci ca fiul și moștenitorul viticultorului. Fiecare dintre servitori, pe care el îl trimisese, care clar face referință la profeți vechiului testament și care fusese trimiși pentru a chema poporul la sfințenie și pentru a fi capabili să obțină pentru Dumnezeu ceea ce era al lui Dumnezeu; însă aceștia i-au bătut și i-au ucis.
Parabola este atât de plină de numeroase adevăruri, printre care și acela prin care ni se spune un lucru sigur despre Dumnezeu: primul dintre ele e faptul că Dumnezeu este cu adevărat generos. Stăpânul viei pleacă după ce pregătește totul pentru viticultori săi pentru a le face munca mai ușoară și mult mai profitabilă, precum garduri pentru a proteja via, un turn, o presă de vie, și multe altele asemenea. El le permite viticultorilor să conducă ei via așa cum își doreau. Tot la fel de generos este și Dumnezeu. De exemplu, mântuirea noastră nu este o proprietate a noastră ci vine prin harul lui Dumnezeu, din generozitatea lui Dumnezeu. Prin urmare noi trebuie să fim recunoscători lui Dumnezeu pentru tot ceea ce ne-a dat.
Al doilea e faptul că Dumnezeu este nespus de răbdător și încrezător în relația noastră cu El. În textul evangheliei de astăzi am văzut cum stăpânul dă viticultorilor ocazia de a-și plăti datoria pe care o datorau. El îi tratează cu răbdarea pe care nu o meritau. Dumnezeu se încrede în noi prin a ne permite să ne conducem singuri viețile și să facem atât de multe lucruri pe cât dorim noi. O dovadă extrem de clară a răbdării sale față de noi. Și nu doar o dată sau de două ori ci de nenumărate ori. Iar asta fiindcă Dumnezeu nu renunță la noi doar după o singură încercare. El adesea trimite numeroși mesageri în viețile noastre pentru a ne aduce mai aproape de El. Așa că întrebarea e, ce avem noi de gând să facem cu libertatea pe care Dumnezeu ne-a dat-o?
Al treilea e faptul că Dumnezeu este drept. Stăpânul viei vine și îi dă afară pe viticultori și dă via sa altor viticultori care îi vor da partea sa la timpul potrivit. Parabola ne vorbește despre triumful dreptății lui Dumnezeu de la final. Dumnezeu este atât de răbdător cu neascultarea noastră și cu răzvrătirea noastră însă la final dreptatea sa va învinge. Dacă nu auzim chemarea sa, dacă nu ne folosim de mijloacele pe care el ni le-a trimis, faptele noastre rele și păcătoase își vor aduce roadele lor rele.
Astăzi cu toți suntem invitați din nou de către Dumnezeu să ne străduim tot mai mult să facem voința sa și nu a noastră. Amin
