In 17, 20-26
În textul evangheliei de astăzi îl vom auzi pe Isus spunând că Nu mă rog pentru ei, ci și pentru cei care vor crede în mine, prin cuvântul lor. Cu alte cuvinte Isus sa rugat Tatălui și pentru toți cei care au luptat pentru unirea tuturor oamenilor sub un singur semn, sub un singur nume, care i-a atras pe toți la același unic Dumnezeu. După cum a făcut și sfântul Iosafat pe care îl comemorăm astăzi.
Sfântul Iosafat, cu toate că e atât de aproape de noi, din Ucraina e atât de puțin cunoscut în rândurile noastre. Sfântul Iosafat se trăgea din părinți ortodoxi, însă la un moment dat a îmbrățișat credința catolică, însă nu oricum ci intrând în rândurile călugărilor bazilitani în anul 1604. Odată intrat în această mănăstire a fondat numeroase alte mănăstiri, fiind un adevărat pioner, soldat al unirii dintre greci și latini, dintre ortodocși și catolici. Această luptă a sa i-a atras și o faimă extraordinară, fiind numit și arhiepiscop de Polotsck. Însă tot acest atașament al său față de scaunul roman și succes inițiativei sale de unire i-a adus și numeroși dușmani, care l-au și măcelărit la Vitebsck, în timp ce efectua o vizită pastorală.
Ceea ce trebuie să ne însușim noi de la sfântul Iosafat e tocmai acest curaj al său de a ieși din obișnuință, de a-și exprima liber credința în Cristos și în Dumnezeu, in ciuda tuturor repercusiunilor care ar putea urma după aceea.
