Mt 11,28-30
Măiestria blândă a lui Cristos
Un preot pe nume Alfred Delp, în cartea sa intitulată Meditații din închisoare a spus că: Doar în Dumnezeu omul este capabil să trăiască pe deplin. Fără Dumnezeu el este permanent bolnav. Boala sa afectează atât fericirea sa cât și capacitatea sa de fericire. Pentru a putea fi capabil să ducă o viață plină, omul trebuie să fie într-o anumită relație cu Dumnezeu și să asculte de anumite reguli. Iar capacitatea pentru adevărata fericire și bucuria trăirii este de asemenea dependentă de o anumită condiție a vieții umane, de o atitudine serioasă față de Dumnezeu. Acolo unde viața nu se desfășcoară în comuniune cu Dumnezeu, ea devine gri și sordidă, calculată și lipsită de bucurie. Pentru a putea fi capabil să ducă o anumită viață pe deplin, omul trebuie să se afle într-o relație cu Dumnezeu și să asculte de anumite reguli. Iar capacitatea pentru adevărata fericire și bucuria trăirii pe deplin este și ea dependentă de o anumită condiție a vieții umane, de o atitudine serioasă față de Dumnezeu. Acolo unde viața nu se desfășoară în comuniune cu Dumnezeu, ea devine gri și sordidă, calculată și lipsită de bucurie.
În textul evangheliei de astăzi îl vom auzi pe Isus spunând, Luaţi asupra voastră jugul meu şi învățați de la mine că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Un sfat atât de frumos, mai ales în acest timp în care trăim, în care suntem într-o continuă fugă, nereușind să ne găsim pacea minții.
Ce fel de jug avea oare Isus în minte pentru noi? Și cum poate fi acesta unul bun? Imaginea jurului folosită de evrei era o expresie a supunerii față de Dumnezeu. Ei vorbeau despre jugul legii, jugul poruncilor, jugul împărăției și jugul lui Dumnezeu. Însă tot Isus a spus că Ei leagă poveri apăsătoare și greu de purtat și le pun pe umerii oamenilor, iar ei nu vor să le miște nici cu un deget (Mt 23,4). Ei vorbeau despre jugul lui Dumnezeu, sau despre jugul legii însă Isus vorbea despre jugul meu.
În timp ce aceștia vorbeau despre jugul lui Dumnezeu, Isus vorbește despre jugul meu, Jugul său este ușor iar povara sa este ușoară. Jugul său nu este nimic altceva decât iubirea, păstrarea celor 10 porunci și iubirea aproapelui ca pe noi înșine. Cuvântul grecesc pentru ușor mai poate fi tradus și ca potrivire. Jugul era făcut din lemn și anume cioplit pentru a se potrivi de minune pe gâtul boilor. Nouă Isus ne spune astăzi să ne punem jugul ușor al lui Isus și să trăim modul ceresc de fericire și de trăire. Jugul său este ușor nu fiindcă El ne poruncește puțin, ci fiindcă, spre diferență de cărturari și farisei, El este blând și smerit cu inima.
Isus ne spune, Luați jugul meu, ceea ce înseamnă că noi trebuie să învățăm continuu de la Isus; să ne facem părtași de greutate alături de Isus pentru a fi părtași de munca la care ne cheamă Isus să o facem. Cu alte cuvinte, El este partenerul nostru, coechipierul nostru și partenerul nostru la jug. Cât de diferită e această abordare a lui Isus față de cea a fariseilor. El ne ajută, însă ceilalți doar arătau erorile așa cum le vedeau ei. Ei erau mândri, însă Isus este blând și umil cu inima.
Și noi avem propriile juguri precum, grijile, amărăciunea, vina, boala, dezamăgirea, lipsa locului de muncă, relațiile dificile, dependențe și multe altele asemenea. Însă Isus, vede toate aceste juguri ale noastre ca fiind principale. El e complet conștient de zbuciumul vieți noastre și de toate frustrările. E destul de conștient de poverile grele ce ne sunt puse constant pe umeri, de aceea el dorește să ni ușureze povara. Cum de poate lua Isus greutatea de pe umeri? Doar cu iubirea va putea Isus să ne ajute, să ne ia poverile, atât ale noastre cât mai ales ale celorlalți. Și noi avem puterea de a ridica unele din propriile greutăți, iar asta fiindcă majoritatea ni le-am pus noi singuri. Dar mai ales, nici o povară nu e destul de grea în momentul în care este oferită în iubire și purtată în iubire. Amin
