Os 6,3b-6
Rom 4,18-25
Mt 9,9-13
Un mare om de afaceri a fost întrebat la un moment dat: Care e ocupația ta? Sunt creștin a fost răspunsul său. Însă care e locul tău de muncă? L-a întrebat reporterul. Răspunsul a fost același, Sunt creștin. Nu înțelegi, a persistat reporterul. Ce faci ca să trăiești?
Ascultă! Locul meu de muncă e acela de a fi creștin; însă, dețin și un magazin de mobila pentru a putea plăti facturile. A răspuns omul de afaceri.
În textul evangheliei de astăzi am putut vedea cum Isus Cristos l-a chemat pe sfântul apostol Matei să fie discipolul său. Matei era un vameș. Vameși erau niște colectori de taxe și erau numiți astfel pentru simplu fapt că se ocupau cu bani publici și cu fondurile publice. Se aseamănă cu ANAf-ul de la noi din țară de astăzi care e responsabil de adunarea banilor de la oameni prin plata impozitelor și a taxelor ce se adună în acele fonduri guvernamentale, care și ele sunt folosite tot în slujba oamenilor.
Pentru a putea avea o colectare eficientă și ieftină, guvernul Roman a scos la licitație acest drept de colectare în anumite zone. Omul care cumpăra acest drept trebuia să ofere guvernatorului Roman o anumită sumă, iar ceea ce depășea această sumă era considerată ca comisionul vameșului.
Evident e faptul că abuzuri aveau loc, mai ales din cauza faptului că oameni de fapt nu știau cat se platește de fapt. În consecință, vameși deveneau foarte bogați prin evaziuni ilegale.
După cum spunea și un mare exeget, că în momentul în care Matei a răspuns chemării el a pierdut un job foarte bun, însă a găsit un destin. A pierdut o sursă de venit foarte bhună dar a găsit onoarea. A pierdut o siguranță bună însă a găsit o aventură la care nu visase niciodată.
Un lucru e clar că Dumnezeu ne cheamă pe fiecare dintre noi asemenea sfântului apostol Matei. Însă întrebarea e la ce ne cheamă?
În primul rând, ne cheamă să fim misionari. Misiunea noastră e aceea de a transmite tuturor vestea cea bună a lui Dumnezeu. Un episcop spusese la un moment dat: Cu toți am fost atinși înytr-un mod deosebit de Duhul lui Dumnezeu, indiferent că suntem călugări, preoți sau oameni simpli, indiferent că suntem sfinți sau păcătoși! Cu toți suntem chemați să aducem pacea și iubirea lui Cristos tuturor oamenilor cu care intrăn în contact. Această veste bună este istoria iubirii lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi; istoria iertării păcatelor noastre, a egosimului nostru și a tuturor greșelilor noastre, istoria lui Isus care ne învață cum să iubim și cum El însuși a suferit și a murit pentru noi.
Misiunea noastră, după cum spunea un preot iezuit, este aceea de a-l împărtăși altora pe Isus și învățăturile sale. Isus a fost un învățător, un vindecător, un om al rugăciunii și al iubirii. Și noi trebuie să trăim toate acestea în viața noastră, va trebui să o împărtășim ca misionari, cu toți frați și susorile noastre din această lume. Ca misionari va trebui să fim responsabili din punct de vedere social, să fim implicați activ în grija față de societate, dar mai ales spre binele celor suprimați și marginalizați.
Am dat zilele acestea de un articol într-un ziar creștin carea spunea că:
Primul mesaj al nașterii lui Cristos a fost un mesaj misionar (Lc 2,10).
Prima rugăciune pe care Cristos ne-a învățat-o a fost o rugăciune misionară (Mt 6,10).
Primul discipol, Andrei a fost un misionar (In 1,41).
Primul mesaj al Domnului înviat a fost un mesaj misionar (In 20,17).
Prima poruncă a Domnului înviat dat discipolilor săi a fost o poruncă misionară (In 21,21).
Prima predică apostolică a fost o predică misionară (Fap 2,17-39)
Cel mai mare motiv al iubirii creștine a fost un motiv misionar (In 13,35).
A doua venire a lui Cristos ar trebui grăbită tot de opera misionară (Mt 24,14).
Ultima dorință pământească a Mântuitorului nostru a fost o dorință misionară (Mt 28,19).
Iar ultima dorință a Mântuitorului dinaintea plecării sale ar trebui să fie prima dorință al poporului său care așteaptă.
În al doilea rând, noi am fost chemați să fim milostivi asemenea lui Isus din evanghelia de astăzi. El și-a revărsat iubirea sa asupra lui Matei și a celuilalt grup de păcătoși și vameși. Prin a mânca cu acest grup de oameni, Isus de fapt a actualizat și a concretizat milostivirea lui Dumnezeu.
După cum spunea și un mare predicator verbit, că noi ne-am născut în această lume fiindcă și noi avem o misiune de îndeplinit. Tot ceea ce facem în această viață ar trebui să fie misiunea pe care noi o avem față de Domnul. Părăsim această lume în acel moment în care, în ochii lui Dumnezeu, misiunea noastră a fost dusă deja la împlinire. Prin urmare, va trebui să ne cunoaștem întotdeauna misiunea, să de împlinim misiunea dar mai ales să săvârșim în totalitate.
Un tânăr, la un moment dat, i-a spus plin de entuziasm părintelui său spiritual despre un vis pe care îl avuse în noaptea precedentă. Am visat că am căzut într-o groapă adâncă. Lipsit de orice ajutor și plin de disperare că nu puteam să ies afară.
Un confucianist s-a apropiat de el și i-a spus, Permite-mi să îți ofer un sfat prietene, dacă ai întâmpinat o problemă, ai grijă să nu o ai și a doua oară.
Un budist a venit și el și i-a spus, Dacă reușești să te cațeri până unde pot ajunge eu la tine, te voi ajuta.
Un om de știință creștin, apărut și el și i-a spus: Tu doar crezi că te afli într-o groapă. De fapt nu ești deloc în ea.
Un om care crede că e drept și știe tot a spus, Doar oameni răi cad în gropi.
Un creștin protestant a spus, Meriți să fii în acea groapă.
Un agent i-a spus, Trebuie să plătești taxe pentru această groapă.
O persoană optimistă i-a spus, Lucrurile puteau fi mai rele.
Un pesimist a spus, Lucrurile se vor înrăutăți.
Apoi a venit Isus care, văzând situația în care se afla, a sărit în groapă cu el. I-a spus să se cațere pe umeri lui ca să poată ieși din groapă.
Tânărul a descoperi că compasiunea și milostivirea cele mai mari aspecte ale vieții creștine, acela în care mai degrabă sari în groapa vieții decât să stai pe marginea ei ca simplu spectator sau supraveghetor. Dar noi, cei care ne numim creștini, avem noi compasiune și milostivire asemenea lui Isus în viața noastră?
În al treilea rând, noi suntem chemați să îl urmăm pentru a-l putea cunoaște mai bine. A-l cunoaște mai bine înseamnă să cunoști modul în care El acționează, gândește, vorbește, simte, și să reacționăm la situații în modul în care El ar reacționa. Dar mai presus de toate noi suntem chemați să ascultăm cu umilință de Fiul lui Dumnezeu.
Urmarea Lui va duce la o conștientizare plină de iubire și de slujire a celor pe care El îi iubește, cei săraci, marginalizați, pierduți, din urmă, cei mici și disprețuiți.
Prin urmarea lui, și noi, după cum spunea sfântul apostol Paul, vom fi purtători roadelor Duhului Sfânt, a iubirii, bucuriei, păcii, bunătății, blândeții, credinței, umilinței și a controlului de sine.
Mereu va trebui să nu uităm e chemarea noastră, de a fi misionari, de a fi plin de milostivire prin iertarea și urmarea Lui.
Indiferent de cine suntem, sau unde suntem să nu uităm că Dumnezeu este acolo. Amin
