Mc 4,1-20
În textul evangheliei de astăzi, îl vom auzi pe Isus spunând mulțimii, după ce le-a relatat o parabolă, Cine are urechi pentru a asculta, să asculte! Una dintre cele mai grele lucruri pe care un îl putem face e acela de a asculta. Un autor în cartea sa intitulată Șapte obiceiuri ale oamenilor eficienți enumeră patru nivele sau tipuri de ascultare. Când cineva vorbește, noi de obicei ascultăm la una din aceste patru nivele. Uneori ignorăm și alegem să nu ascultăm de loc. Alteori ne prefacem că ascultăm, și dăm răspunsuri seci precum, da…bine…ok. Al treilea nivel este cel al ascultării selective, în care alegem anumite părți ale conversației, doar acelea care ne convin nouă, care ne interesează mai mult. Sau am putea chiar, practica, ascultarea atentă, fiind atenți și concentrându-ne atenția și energia asupra cuvintelor care sunt rostite. Însă puțini sunt cei care practică al cincilea nivel de ascultare, ascultarea absolută, care este și cea mai efectivă formă de ascultare. Presupune abilitatea de a te pune în locul celuilalt pentru a vedea, auzi și simți perspectiva lui. E abilitatea de a asculta nu doar cu urechile ci și cu inima.
Parabolele lui Isus, în special parabola seminței, nu sunt doar pentru a umple timpul. Ele au rolul de a aduce transformarea și viața în ascultători. Însă ascultăm noi oare, așa cum trebuie? Dacă da, atunci la ce nivel ne aflăm? Însă să nu uităm că ascultarea absolută e cea care ne aduce roade bogate. Cine are urechi pentru a asculta, să asculte!
