Lc 5,27-32
În textul evangheliei de astăzi vom auzi cum Isus îl cheamă pe Levi, un colector de taxe, din postul său de vameș pentru a fi discipolul său și apostol. E o adevărată consolare faptul că el îi primește pe săraci pescari să fie discipoli săi, oameni din cel mai de jos rang, însă mult mai minunat e faptul că îi primește pe păcătoși, oameni cu cele mai rele reputații, oameni cu o adevărată faimă rea. Prin faptul că Isus a luat trup omenesc, că s-a făcut asemenea nouă, el ne-a dovedit că este un adevărat prieten, mai ales al celor păcătoși.
Isus este prietenul nostru. Chiar dacă neglijăm această prietenie cu el sau lipsim de lângă el pentru o vreme, Domnul continuă să aibă o relație intimă cu fiecare dintre noi, cu toți cei care vin la el. El este gata, ori de câte ori dorim să ne reînnoim această prietenie cu el. Prietenul nostru Isus așteaptă să audă de la noi. Dacă acesta este cazul atunci va trebui, neapărat să reluăm legătura cu el. Să reconstruim prietenia cu Isus, în istoria vieții noastre.
Astăzi, vă invit să reflectăm asupra acestor cuvinte ale lui Isus, prietenul nostru veșnic, care le-a spus la un moment dat discipolilor săi, Nu vă mai numesc servitori, pentru că servitorul nu ştie ce face stăpânul lui. Însă v-am numit pe voi prieteni, pentru că toate câte le-am auzit de la Tatăl vi le-am făcut cunoscute. (In 15,15). Noi suntem prieteni săi. Iar Isus le spune astăzi prietenilor săi mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, voi veni din nou şi vă voi lua la mine, pentru ca să fiţi şi voi acolo unde sunt eu (In 14,3).
