2Sam 7,4b-5.12-14.16
Rom 4,13.16-18.22
Mt 1,16.18-21.24a
Sfântul Thomas Morus a fost condamnat la moarte prin decapitare. Fiindcă se opusese căsătoriei regelui Henric al VIII-lea cu amanta sa, Ana Boleyn. Fiindcă nu l-a recunoscut pe regele Hanric al VIII-lea ca conducător suprem la Bisericii Anglicane. Când călăi îl duceau spre locul execuției, Thomas Morus a cerut mulțimii să se roage pentru el, spunându-le că avea să moară în și pentru credința sfintei Bisericii Catolice. El a fost martorul faptului că a fost un slujitor bun al regelui, dar înainte de toate slujitorul lui Dumnezeu.
Fără pic de amărăciune în suflet, glas și spirit, începuse să își liniștească până și propriul călăul. Îi dăduse obișnuita monedă de aur, după care i-a spus sus fruntea omule, și nu-ți fie frică să îți faci datoria. Ține cont că gâtul meu este foarte scurt. Fii atent, prin urmare, să lovești cum trebuie ca să îți păstrezi onoarea.
De ce am început oare cu această istorioară puțin cam tristă, tocmai în această zi, în care comemorăm pe sfântul Iosif? Fiindcă sfântul Iosif este și patronul morților fericite. De ce oare? Din trei motive principale, Primul, că el este tatăl purtător de grijă al Judecătorului Veșnic. Al doilea, că el este groaza diavolilor și învingătorul iadului. Și al treilea, că el a avut parte de una dintre cele mai frumoase morți, iar asta fiindcă a murit în brațele lui Isus și a Mariei.
Astăzi, celebrăm sărbătoarea sfântului Iosif, a soțului preasfintei Fecioare Maria, a patronului Bisericii Universale. Din păcate, în sfânta Scriptură nu găsim prea multe informații despre sfântul Iosif, însă multe din aceste puține informații le știm din tradiție ori din diverse cărți apocrife. Singurul lucru important pe care ni-l spune Biblia e faptul că el a fost un simplu tâmplar, care locuia în Nazaret pe timpul logodirii sale cu fecioara Maria.
În textul evangheliei de astăzi, însă, obținem un al mic detaliu în privința sfântului Iosif, aceea a faptului că Iosif era un om drept, din moment ce nu a dorit să o expună rușinii pe Maria, care tocmai zămislise un fiu de la Duhul Sfânt.
Iar acum, vă invit să facem un mic exercițiu de imaginație. Imaginați-vă ce s-ar fi întâmplat dacă sfântul Iosif nu ar fi cooperat cu planul lui Dumnezeu. Dacă, de exemplu, și-ar fi dus la împlinire planul său de a o lăsa pe Maria în tăcere, dacă nu ar fi ascultat de îngerul Domnului care îi spusese în vis să nu îi fie frică să o ia de soție.
Iosif, însă în imensa sa umilință și docilitate, a ascultat de Dumnezeu, și și-a abandonat planul de a divorța de Maria în secret. Iar în schimb, a luat-o în casa sa, pentru a o feri de orice scandal public. Iată cum este Iosif, un om al lui Dumnezeu, un om care a prețuit nespus vocea lui Dumnezeu. El era un om drept nu pentru faptul că dorea să o lase pe Maria în secret, ci pentru umilința și ascultarea de a accepta voința lui Dumnezeu, necondiționat.
Această sărbătoare a sfântului Iosif, însă, nu a existat de la începuturile Bisericii asemenea altor sărbători, ci a fost introdusă mai târziu în calendarul Bisericii Catolice. Cu toți știm că există două sărbători ale sale în calendar, cea de acum de pe 19 Martie și cea de pe 1 Mai. Însă principala sa sărbătoare e cea de astăzi, de pe 19 Martie. Motivul? Simplu, fiindcă tradiția ne spune că în această zi ar fi murit Iosif, cu câțiva ani înainte ca Isus să își înceapă activitatea publică. Iosif e considerat ca fiind un model al credinciosului pios care a primit haruri în momentul morții.
Un mare predicator, în cartea sa de omilii, spunea că cu ocazia solemnității sfântului Iosif, noi primi două lecții importante în viață, și anume:
În primul rând, că trebuie să fim asemenea lui Iosif care a muncit în tăcere și cu sinceritate față de Dumnezeu. De aceea și noi, asemenea lui, va trebui să muncim fără a ne face publicitate. Să acceptăm și să ne îndeplinim responsabilitățile față de Dumnezeu fără a aștepta recompense sau premii, fără a ne gândi la vrun preț sau compensație. Va trebui să facem lucrurile nu spre beneficiul nostru ci spre beneficiul celorlalți. Să fim asemenea lui Iosif care a luat propriile decizii în lumina planului lui Dumnezeu și nu spre avantajul personal.
În al doilea rând, să fim asemenea lui Iosif care a fost prudent în acțiunile și faptele sale. Să fim prudenți în condamnările, judecățile și acțiunile noastre, pentru ca să nu distrugem numele și buna reputație a celor din jurul nostru. Să fim prudenți cu cuvintele noastre astfel încât să nu subminăm caracterul și credibilitatea celor din jur. Să fim asemenea lui Iosif în protejarea și promovarea binelui și a vieții celor pe care îi iubim și a celor încredințați grijii noastre.
Să îi cerem astăzi sfântului Iosif harul să ne ajute să ne rugăm lui Dumnezeu ca Dumnezeu să ne acorde aceste două mari haruri. Amin
