In 14,27-31a
În textul evangheliei de astăzi, îl vom auzi pe Isus spunând pacea mea v-o dau vouă. De observat e expresia pacea mea. Prin aceste cuvinte despre pace, Isus dorește să ne învețe că pacea sa e una diferită de alte forme de pace. Există o diferență între pace și adevărata pace ce vine de la el. Iar asta fiindcă la pace ne gândim doar ca la o absență a războiului. Credem că în momentul în care două națiuni nu se află în război, înseamnă că între ele e pace. Ori probabil că se pregătesc de război. Cu alte cuvinte, capacitatea noastră de a înțelege războiul presupune evitarea problemelor și refuzul de a te confrunta cu anumite lucruri neplăcute. Apoi, Isus menționează din nou totul, însă în mod negativ, adică Eu nu v-o dau aşa cum o dă lumea. Isus nu oferă nici o definiție pozitivă a păcii, însă, cel puțin știm ceea ce nu este. Pacea lui Cristos e mai mult decât absența problemelor sau a lucrurilor neplăcute. Include tot ceea ce ne ajută să atingem lucrurile cele mai înalte, cerești.
Prin urmare, pacea nu e ceva ce ține de ce e în exteriorul nostru sau din afara noastră. Ci pacea ține de interior. Ține de împăcarea, reconcilierea pe care Dumnezeu ne-a oferit-o prin Cristos Isus ca dar. Pacea nu e doar rezultatul unei balanțe precare ci și rezultatul dreptății. Dar cel mai important element al dreptății este acela de a da lui Dumnezeu ceea ce i se datorează lui, adică, nu are cum să există pace adevărată decât dacă ne-am împăcat cu creatorul nostru. Oameni care se roagă pentru pace, nu înseamnă că automat sunt oameni ai păcii. Oameni păcii sunt cei care s-au împăcat cu Dumnezeu și cu cei din jur.
