Marţi din săptămâna a 5-a a Paştelui – 3

In 14,27-31a

Darul păcii

Un preot povestea într-una din cărțile sale că pe când se afla în Canada, întâlnise un alt preot care la frumoasa vârstă de 70 de ani era atât de plin de viață, bunătate, simplitate și iubire. Când l-a întrebat care este secretul său, acesta a răspuns că Nu lăsa nimic și pe nimeni să îți distrugă pacea. Păstrează-ți pacea. Dacă te enervezi, îți vei pierde pacea. Dacă te îngrijorezi, îți pierzi pacea. Dacă te superi, îți pierzi pacea.

În textul evangheliei de astăzi, îl vom auzi pe Isus spunând pacea mea v-o dau vouă. De observat e expresia pacea mea. Prin aceste cuvinte despre pace, Isus dorește să ne învețe că pacea sa e una diferită de alte forme de pace. Există o diferență între pace și adevărata pace ce vine de la el. Iar asta fiindcă la pace ne gândim doar ca la o absență a războiului. Credem că în momentul în care două națiuni nu se află în război, înseamnă că între ele e pace. Ori probabil că se pregătesc de război. Cu alte cuvinte, capacitatea noastră de a înțelege războiul presupune evitarea problemelor și refuzul de a te confrunta cu anumite lucruri neplăcute. Apoi, Isus menționează din nou totul, însă în mod negativ, adică Eu nu v-o dau aşa cum o dă lumea. Isus nu oferă nici o definiție pozitivă a păcii, însă, cel puțin știm ceea ce nu este. Pacea lui Cristos e mai mult decât absența problemelor sau a lucrurilor neplăcute. Include tot ceea ce ne ajută să atingem lucrurile cele mai înalte, cerești.

Ce este pacea? Marele sfânt Augustin are o foarte frumoasă descriere a păcii. Conform lui, pacea înseamnă următoarele: Primul e seninătatea minții, adică de a-i permite lui Isus să preia controlul gândurilor tale, fricilor tale și grijilor tale. Al doilea e simplitatea inimii, adică de a fi mulțumit cu ceea ce ai și ceea ce primești în dar de la Dumnezeu, și într-un final, al treilea e liniștea sufletului, adică, de a fi pe deplin împăcat cu Dumnezeu și cu ceilalți.

În urma acestei definiții a sfântului Augustin, pot spune că pacea nu e ceva din exteriorul nostru. Nu ține de reglementările noastre locale, naționale sau internaționale sau de rezultatul unui echilibru precar al unor forțe opuse care deja se înțepau reciproc. Avem nevoie și de acestea. Însă pacea ține de interiorul nostru. Ține de împăcarea, reconcilierea pe care Dumnezeu ne-a oferit-o prin Cristos Isus ca dar. Pacea nu e doar rezultatul unei balanțe precare ci și rezultatul dreptății. Dar cel mai important element al dreptății este acela de a da lui Dumnezeu ceea ce i se datorează lui, adică, nu are cum să există pace adevărată decât dacă ne-am împăcat cu creatorul nostru. Oameni care se roagă pentru pace, nu înseamnă că automat sunt oameni ai păcii. Oameni păcii sunt cei care s-au împăcat cu Dumnezeu și cu cei din jur.

Am dat de o reflecție în care spunea că în 1979 sfânta Maică Tereza de Calcutta a primit premiul Nobel pentru pace pentru extraordinarele ei fapte de milostivire față de cei mai săraci dintre săraci din Calcutta, India.  Faptele Maicii Tereza au avut un efect transcendental asupra oamenilor din întreaga lume indiferent de religie, ideologie și rasă. Însă a fost criticată de ligile eliberatoare care spuneau că în loc să îi elibereze pe oameni din mizerie și sărăcie, ea făcea exact opusul, prin perpetuarea mizeriei acelor oameni. În ciuda acestei opoziții, ea tot și-a continuat lucrarea în spiritul umilinței alături de o adevărată viață de rugăciune. Nu e de mirare că aura ei radia cu seninătate și pace.

Absența conflictului nu e pace. Ci absența lui Cristos în viețile noastre e întotdeauna absența păcii. Isus este pacea noastră. Amin

Alte opțiuni: 01, 02, 03, 04,

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

div#stuning-header .dfd-stuning-header-bg-container {background-image: url(https://paxvobis.ro/wp-content/uploads/2020/06/header-final-2.jpg);background-size: initial;background-position: center top;background-attachment: scroll;background-repeat: no-repeat;}#stuning-header div.page-title-inner {min-height: 400px;}