Gen 1,1-2,2
Rom 6,3-11
Mt 28,1-10
Învierea lui Cristos stă la baza credinței creștine
Pentru noi creștini, paștele este o sărbătoare a bucuriei, o sărbătoare prin care începem o nouă viață. Isus Cristos învinge moartea și intră într-o viață nouă, o existență nouă, ceea ce înseamnă că moartea nu e sfârșitul vieții, ci doar începutul unei noi existențe. Învierea lui Isus este garanția învierii tuturor celor care cred în el. Credința în învierea lui Isus ne dă puterea și curajul de a înfrunta, și de a ține piept oricărei crize în viață, inclusiv moartea.
Învierea lui Isus este atât de esențială credinței creștine încât există 213 referințe asupra morții și învierii lui Isus în Noul Testament conform unui autor biblic, Ryan Turner. Numai scrisorile Sfântului apostol Paul conțin 81 de referințe asupra morții și învierii lui Isus.
Într-o zi, un arheolog care făcuse cercetări timp de foarte mulți ani în țara sfântă a ajuns la o ciudată și devastatoare concluzie, și anume: că a găsit trupul lui Isus Cristos în mormânt, imediat și-a anunțat descoperirea lumii întregi. Această știre a fost ca un val de șoc pentru lumea creștină. Bisericile deveneau goale; mănăstirile și case religioase se închideau iar preoții părăseau preoția. Întreaga lume creștină se confrunta cu amenințarea dispariției sale însăși. Văzând gravitatea crizei, cercetătorul a declarat că mințise, că nu găsise nici un trup al lui Isus. Povestioara aceasta aduce l-a lumină semnificația crucială a credinței în învierea lui Isus pentru noi cei care îl urmăm pe Isus. De aceea Sfântul apostol Paul în scrisoarea sa către Corinteni spune că dacă Cristos nu a înviat, zadarnică este predica noastră şi zadarnică este credinţa voastră. Iar noi suntem găsiţi martori falşi ai lui Dumnezeu…Cristos nu a înviat, credinţa voastră este zadarnică şi voi sunteţi încă în păcatele voastre. (1 Cor. 15,14-17)
În ziua de Paști noi, cei care îl urmăm pe Isus, declarăm lumii, că Un om minunat, Isus care e simbolul lui Dumnezeu a trăit o viață minunată și a fost dus la moarte cu cruzime. Cu toate acestea – ceva minunat s-a întâmplat – el a înviat din morți și trăiește între noi. Celebrarea Paștelui ar trebui să reafirme credința noastră în Isus într-un mod în care să ni se permită să spunem împreună cu Apostolul Paul, Cine ne va despărţi de iubirea lui Cristos? Oare necazul, sau strâmtorarea, sau persecuţia, sau foametea, sau lipsa de haine, sau primejdia, sau sabia? (Rom 8,35).
Conform relatării învierii lui Isus, făcută de Evanghelistul Matei, la pericopa evanghelică de la această Sfântă Liturghie, Maria Magdalena și altă Mărie sunt primele care primesc știrea învierii Domnului și cele care se întâlnesc cu el. Tot ele sunt cele care au stat la picioarele crucii, ele au fost acolo când Isus a fost așezat în mormânt, iar acum ele sunt cele care primesc recompensa iubirii, ele sunt primele care au primit bucuria învierii. Conform lui William Barclay, un renumit comentator al Evangheliei, lor li s-au dat trei sarcini:
Prima sarcină e aceea că ele au fost îndemnate să creadă ceea ce Isus deja prezise despre moartea și învierea sa. A doua e aceea că ele au fost îndemnate să împărtășească știrea cu ceilalți. Mergeți repede și spuneți-le discipolilor săi că a înviat din morți, este porunca dată de înger. Iar a treia e aceea că ele sunt îndemnate să se bucure. Cuvântul cu care Cristos înviat le întâmpină, este Chairete care înseamnă Bucurați-vă. Ce implică toate aceastea? E faptul că persoana care l-a întâlnit pe Domnul înviat trebuie să trăiască veșnic în bucuria prezenței sale de la care nimeni și nimic nu îl va despărți.
Și noi, cei care îl urmăm pe Isus, avem aceste trei responsabilități: de a crede în învierea lui Isus, de a împărtăși cu ceilalți vestea bună a Învierii lui Isus și de a duce o viață de bucurie indiferent de circumstanțele în care ne vom afla. Putem vedea că membri primei comunități creștine au îndeplinit toate aceste trei responsabilități, iar ca rezultat au reușit să atragă mulți oameni la credința lor.
Învierea lui Isus are implicații serioase și în viața noastră pe pământ. Credința în învierea lui Isus cere o transformare radicală, o transformare de la exclusivitate la inclusivitate, de la îngustimea minții la o viziune largă, de la vechiul mod de viață la un nou mod de viață. Înainte de înviere, Isus se limitase doar la o mică arie geografică, însă după înviere Isus a devenit Universal, ca mântuitor și eliberator a devenit disponibil întregii lumii, indiferent de castă, clasă, religie, credință, limbă, cultură, etc. Credința în Isus înviat ne invită să transcendem identitățile noastre limitate precum limba, religia și cultura și să îmbrățișăm identități mai largi și mai înalte ale umanității precum și maternitatea și paternitatea lui Dumnezeu.
Credința în învierea lui Isus ne invită să trecem de la modul vechi de viață la un mod nou de viață așa cum este descris de Sfântul Apostol Paul în scrisoarea către Efeseni (4,22-24): lăsaţi-vă de purtarea de mai înainte, de omul cel vechi supus putrezirii din cauza poftelor amăgitoare…şi îmbrăcaţi-vă cu omul cel nou, cel creat după [asemănarea lui] Dumnezeu în dreptate şi în sfinţenia adevărului. Sfântul apostol Paul descrie această caracteristică a omului vechi și cea a omului nou și în scrisoarea sa către Galateni (4, 19-23). Caracteristicile omului vechi sunt imoralitatea, necurăția, desfrânarea, idolatria, vrăjitoria, dușmănia, certurile, gelozia, mânia, egoismul, neînțelegerile, invidia, beția și altele asemenea. Caracteristicile omului nou sunt iubirea, bucuria, pacea, răbdarea, bunătatea, credința, blândețea, caritatea, stăpânirea de sine iar ele sunt fructele spiritului. Ar fi o mare contradicție dacă noi vom mărturisi credința în Isus înviat dar în același timp să ne trăim viața noastră veche. Cele două nu vor putea coexista niciodată.
Să lăsăm ca celebrarea Paștelui să depindă de credința în învierea lui Isus care e mereu cu noi, chemându-ne și inspirându-ne să ducem o viață de înviere, caracterizată de bucurie, pace și compasiune. Amin
