Mt 10, 7-13
Astăzi celebrăm sărbătoarea sfântului apostol Barnaba, cunoscut și cu numele de Iosif, ori în traducere directă ca fiul încurajării sau mai bine zis ca fiul mângâierii. Barnaba a fost un evreu levit convertit, imediat după Coborâre Duhului Sfânt. Cu toate că nu a fost unul din cei 12 aleși de Cristos, Barnaba este menționat destul de des în Faptele Apostolilor, mai ales în prima parte a călătoriilor și a muncii apostolului Paul. De asemenea a fost introdus și în rândurile profeților și a doctorilor la Antiohia.
A fost însoțitorul apostolului Paul, în călătoriile sale misionare, imediat după ce și-a vândut ferma, și a dat apostolilor bani de pe ea după care a și fost introdus în tânăra comunitate creștină. Cel mai probabil e faptul că el a îndeplinit la propriu ceea ce Cristos le spusese apostolilor, În dar aţi primit, în dar să daţi! (Mt 10,8). El a fost cel care l-a 
introdus pe Paul celorlalți apostoli. Asemenea Sfântului Paul, Barnaba a crezut în misiunea Bisericii de a merge la toate popoarele. A lucrat alături de Paul în Cipru și Asia, însă l-a un moment dat s-au separat dintr-un motiv necunoscut. A fost considerat un apostol. A evanghelizat în Cipru împreună cu sfântul Marcu, tot el a fost cel care a fondat Biserica din Antiohia. A fost subiectul și posibilul autor al unor opere apocrife.
Ceea ce trebuie noi să ne însușim de la sfântul Barnaba e curajul său, curajul său de a duce la îndeplinire învățăturile și poruncile Domnului. De a le duce la îndeplinire în totalitate și nu doar aspectele care ne convin nouă.
