Lc 24, 35-48
Isus apare discipolilor în Ierusalim
Renumitul artist Paul Gustave Dore (1821-1883) și-a pierdut pașaportul în timp ce călătorea prin Europa. Când a ajuns la o vamă, el și-a explicat situația unuia dintre gardieni. Dându-și numele oficialităților, Dore spera că va fi recunoscut și că i se va permite să treacă. Gardianul, a spus că mulți oameni încearcă să treacă granița prin a susține că sunt alte persoane.
Dore a insistat că el era omul care susținea că este. În regulă, a spus gardianul, îți vom da un test, iar dacă îl treci îți vom permite să treci granița. Gardianul i-a dat un pix și o foaie de hârtie, i-a spus artistului să schițeze câțiva țărani ce stăteau alături. Dore a făcut aceasta foarte repede și cu îndemânare încât gardianul era convins că într-adevăr era persoana care susține că este. Munca sa i-a confirmat cuvântul.
În pasajul Evangheliei de astăzi, Isus apare celor 11 apostoli dorind să îi reasigure că el nu este un spirit. El și-a glorificat trupul Înviat. Isus le-a cerut să se uite la rănile sale, să le atingă iar într-un final, ca și dovadă că a înviat cu adevărat, le-a cerut ceva de mâncare. El le-a explicat cum scripturile i-au prezis moartea și învierea. Sfântul Eronim într-o scrisoare către Pammachius împotriva lui Ioan de Ierusalim spunea că În timp ce le-a arătat adevăratele mâini și adevărata coastă, el a mâncat cu adevărat cu discipoli săi; a mers cu adevărat cu Cleopa; a conversat cu oameni într-o limbă reală; s-a relaxat cu adevărat la cină, cu mâini adevărate a luat pâinea, a binecuvântat-o și a frânt-o și le-a oferit-o lor… Nu puneți puterea lui Dumnezeu la același nivel cu trucurile magicienilor, astfel încât el să pară a fi ceva ce nu a fost, și să se creadă că a mâncat fără a avea dinți, să fi umblat fără picioare, să frângă pâinea fără mâini, să vorbească fără limbă, și să arate o latură care nu are coaste.
În mod particular, noi știm că Isus cu trupul său glorificat nu era nevoit să mănânce. El a mâncat de dragul apostolilor săi. El a mâncat, nu pentru aspectul material al mâncării ci pentru dimensiunea sa socială. Pentru noi oameni, din cauză că nu suntem spirite pure, practic aproape tot ceea ce vine la noi trebuie să treacă printr-un proces de umanizare, chiar și cele mai fundamentale nevoii ale noastre. Chiar și cele mai nobile lucruri, precum credința noastră în Dumnezeu, ajunge la noi prin simțurile noastre fiindcă cineva ne-a vorbit despre aceasta sau ne-a arătat dovezi concrete despre ea. Dumnezeu ne-a dat lucrurile pe care le dorim nu printr-o poveste magică ci prin mijloace omenești. După cum spune și o zicală filosofică: nimic nu se află în minte ce nu a fost mai întâi în simțuri. De aceea, cineva spunea că noi mâncăm nu doar pentru a ne umple și pentru a fi satisfăcuți. Noi trebuie să vedem și aspectul uman al mâncării. De exemplu, când mâncăm ca familie, legăturile sunt întărite. Când mâncăm cu prieteni, ne apropriem de ei mai mult. E bine să ne bucurăm de masă, însă este mult mai bine să ne bucurăm de companie.
Prin intermediul acestui lucru, Isus a făcut ceea ce noi putem spune și înțelege de ce folosim imagini ale sfinților și alte semne vizibile pentru a ne exprima credința catolică. Folosirea imaginilor nu e idolatrie, deoarece idolatria e divinizarea unei creaturi în locul lui Dumnezeu, substituirea cuiva sau a vrunui lucru pentru Dumnezeu, adorarea unei creaturi, chiar și a maimuței, plăcerea de putere, în locul creatorului, conform Catehismului Bisericii Catolice. Noi nu facem aceasta. Noi nu îl înlocuim pe Dumnezeu cu nimeni și nimic. Fiindcă imaginile sunt referințe la Dumnezeu și la prieteni săi speciali, sfinți din cer. Imaginile accentuează realitatea încarnării lui Cristos. Codul de drept canonic la numărul 1171 adaugă că Lucrurile sacre, care sunt destinate cultului divin prin dedicare sau binecuvântare, să fie tratate cu respect şi să nu fie folosite în scopuri profane sau improprii, chiar dacă aparţin unor persoane private. Amin
