Fap 2,14.22-33;
1Pt 1,17-21;
Lc 24,13-35
Într-o zi, în seminar, un profesor ținea un curs despre cum se face o predică, de omiletică. El încerca să-i învețe pe studenți despre importanța folosirii expresiilor feței în exprimarea sentimentelor în cadrul unei predicii.
Când vorbești despre rai, spunea el, lasă-ți fața să fie luminată de strălucire cerească…. Când vorbești despre iad, fața ta de fiecare zi va fi de ajuns.
Sunt trei momente când fața noastră de fiecare zi reflectă iadul prin care trecem. Iar pentru cei doi discipoli care mergeau spre Emmaus, după ce au auzit de moartea învățătorului lor, expresia feței lor exprima o mulțime de tristețe adâncă și de dezamăgire asupra sfârșitului tragic al lui Isus.
În continuare, aș vrea să vă propun spre reflexie trei aspecte:
Primul, cei doi discipoli nu l-au recunoscut pe Isus. Cei doi discipoli nu l-au recunoscut pe Isus atunci când Isus s-a alăturat lor în călătoria lor. Însă, cine este Isus?
Conform unui studiu sunt peste 400 de diferite tipuri de congregații creștine în Romania. Ceea ce înseamnă că sunt aproximativ peste 400 de moduri de a predica despre Cristos.
Dar cine este Isus Cristos? Dacă întrebăm Biserica Catolică, pentru ea Isus este Dumnezeu, Mântuitorul, a doua persoană a Sfintei Treimi, un Om, fiul Preasfintei Fecioare Maria și multe altele. Dacă îi întrebăm pe musulmani, pentru ei Isus este unul dintre cei mai mari profeți, însă nu la fel de egal precum e Alah. Pentru creștini născuți din nou, Isus este Domnul lor personal și mântuitorul. Dacă întrebăm Opus Dei, El shaddai, clubul celor 700 si mulți alți, ne dăm seama că fiecare are propria concepție despre Isus. Însă dacă îi adunăm pe toți într-o singură cameră, sunt sigur ca va începe un război sfânt în maxim cinci minute din cauza acestei înțelegeri diferite a lui Isus.
Chiar și cei patru evangheliști, Sfinți Matei, Marcu, Luca și Ioan, ne oferă portrete diferite ale persoanei lui Isus. Pentru Sfântul Marcu, Isus este o persoana umană, pentru Sfântul Matei, Isus este al doilea Moise și Mesia, pentru Sfântul Luca Isus este mântuitorul neamurilor iar pentru Sfântul apostol Ioan Isus este Cristos al experienței și credinței universale.
Chiar și teologi noștri, au fiecare propria lor concepție despre Isus. De fapt ei îl vestesc pe Isus diferit din cauza experienței personale diferite pe care o are fiecare cu el. Dacă mă întrebați pe mine cine e Isus pentru mine, vă voi spune că Isus nu e doar Dumnezeu și Mântuitorul ci un adevărat prieten de-al meu, fiindcă un prieten adevărat este:
- Radical căci te iubește atunci când ești de neiubit
- Te îmbrățișează când ești de neîmbrățișat
- Te suportă când ești de nesuportat
- Un prieten este asemenea unui matematician. Îți înmulțește bucuria.
Al doilea lucru, cei doi discipoli cunoșteau scripturile. De aceea Isus a început să le explice scripturile. Cristos le interpreta textele biblice referitoare la suferințele sale dinainte de a intra în gloria sa. Crucea a dus la gloria învierii sale.
Aveți o Biblie în casa voastră? Dacă aveți, felicitări! Iar dacă nu aveți, cum îl veți cunoaște pe Cristos? Așa că căutați să aveți una.
Cuvântul Biblie provine de la cuvântul latinesc, biblos, care înseamnă o biblioteca sau o colecție de cărți, din moment ce Biblia e compusă din cărți diferite, scrise de autori diferiți. Biblia conține 73 de cărți, 27 în Noul Testament și 46 în Vechiul Testament. Biblia ne învață multe lucruri, despre Dumnezeu, Isus Cristos, mântuire, viață și multe altele. Așa că profitați de ocaziile în care sunteți acasă, mai liberi, pentru al cunoaște pe Isus, prin cuvintele sale din Biblie.
Foarte mulți credincioși au Biblii, și voi aveți Biblie in casa voastră. Însă cum o folosim? Poate că unii din noi citesc biblia asemenea unui roman, unei povești, fără vrun rezultat spiritual astfel încât să putem fi în stare să împărtăși experiența noastră spirituală cu alți. Pentru uni dintre noi, paginile bibliei noastre sunt extrem de uzate, fiindcă mereu cităm din ea când ne apărăm sau ne demonstrăm o afirmație. Tratăm biblia ca o carte de referință asemenea dicționarului, enciclopediei sau referințe generale. Însă mulți dintre noi, nu ne citim Bibliile. Însă amintiți-vă ce a spus Sfântul Ieronim: a ignora biblia înseamnă al ignora pe Cristos.
Asemenea unei povești pe care am citit-o despre un prizonier care a fost lăsat singur în celula sa din închisoare, doar cu o Biblie. Era capabil să spună, pe nerăsuflate că versiunea autorizată conținea: 773 692 de cuvinte, 31 173 de versete în 1189 de capitole. Că toate litere alfabetului se găsesc în Esd 8,21, că cel mai lung verset al bibliei este Estera 8,9 și că cel mai scurt verset este Ioan 11, 35. Acel prizonier știa totul corect despre biblia sa, iar informațiile pe care le furniza erau toate corecte însă nu a pus nimic în practică.
Al treilea lucru, cei doi discipoli l-au recunoscut pe Isus la frângerea pâinii. Ochi lor s-au deschis și și-au dat seama că Isus era cel care i-a acompaniat pe drumul spre Emmaus. Isus a luat pâinea, a rostit binecuvântările Lui Dumnezeu, a frânt-o și le-a oferit-o. Mulți cred că cina sa de la Emmaus nu a fost o cină euharistică. Și totuși, nu există nici o îndoială asupra faptului că cuvintele: luând pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o şi le-a dat-o lor (v.30) au vro nuanță euharistică, însă ne amintește de cuvintele lui Isus de la Ultima cină: luând pâinea și mulțumind, a frânt-o și le-a dat-o lor. (Lc 22,19)
Euharistia face prezentă din nou, însăși prezența lui Isus și a acțiunilor sale mântuitoare pentru poporul său, amintindu-ne că Sfânta Liturghie nu trebuie să fie o adunare superficială de oameni ci o comuniune fraternă de prieteni: împărtășind aceiași credință, speranță și iubire în Cristos.
Să încercăm să nu ne separăm de Cristos ci să îl cunoaștem mai bine în frângerea pâini din timpul Sfintei Liturghii. Să ne lăsăm întăriți de cuvântul său dătător de viață, atunci când suntem triști, abătuți, și să îi mulțumim atunci când ne ajută. Amin.
