Rom 8,31b-35.37-39
Ps 102
Mc 15, 33-39;16, 1-6
În moarte ca și în viață scopul nostru este acela de a-l imita pe Cristos. Iar asta este o realitate. Fiul lui Dumnezeu a împărtășit firea noastră omenească. Sfântul apostol Paul a spus că s-a golit pe sine de gloria sa. De la paiele mirositoare ale grajdului din Betleem până la lemnul tare al crucii Romane, Isus a dus o viață umană din plin. Asemenea nouă în toate în afară de păcat. Până și acolo el și-a luat asupra lui și această povară. Fiul Gloriei s-a închis pe sine în timp și loc. Sfântul Ioan a spus că Cuvântul s-a făcut trup și a locuit între noi. În această învățarea a noastră, de a trăi asemenea lui, noi va trebui să ne amestecăm cu ceilalți prieteni și însoțitori ai săi. Va trebui să întâlnim oameni reali pe care îi întâlnise și el, pescari, fermieri, păstori, învățători religioși, soldați romani, nefericiți de toate tipurile atât în trup cât și în suflet. Va trebui să practicăm discuțiile pe care el le-a avut cu Nicodim în noapte, ori cu femeia samariteană la fântână ori cu omul orb de pe marginea drumului. Va trebui să ne mutăm în mod liber de la situația noastră în cea a lui Isus, de deșert, munți, lacuri, sate și orașe. Este un peisaj destul de familiar, iar asta fiindcă noi nu prea schimbăm timpul și locul.
Isus a împărtășit viața lui și a oferit-o ca exemplu pentru noi toți. De asemenea, el a împărtășit și moartea noastră. Din toate punctele de întoarcere, din viața noastră, moartea este ultimul dintre ele, o criză. Îl vedem pe Domnul nostru când acesta se afla față în față cu moartea, cu fiul văduvei, cu fiica de 12 ani a lui Iair, cu prietenul său Lazăr. Toate scenele sunt foarte mișcătoare. Isus a fost atât de mișcat de moartea prietenului său Lazăr încât a plâns cu Maria și cu toți ceilalți evrei. Confruntându-se cu durerea în toate aceste ocazii, Isus a înlocuit cuvântul a dormit cu un cuvânt mult mai dur cu mort. Însă mult mai profund decât durerea e speranța și bucuria, dar și gloria și triumful.
Și l-am auzit pe Isus cum a spus în textul evangheliei după Ioan, Acum sufletul meu este tulburat şi ce să spun: «Tată, salvează-mă de ceasul acesta!»? Însă tocmai pentru aceasta am ajuns la ceasul acesta. Tată, glorifică numele tău!”. Atunci a venit o voce din cer: „L-am glorificat și iarăși îl voi glorifica” (In 12, 27-28).
Ca ființe umane, ne luptăm cu probleme precum boli, suferință, tragedii, războaie, dezastre dar mai ales cu păcatul. De asemenea ajungem să ne luăm și de moarte. Adesea ne trezim întrebând, De ce? De ce a trebuit să moară acea fetiță înecată? De ce a trebuit să moară atât de tragic un bărbat tânăr aflat în floarea vieții? De ce a trebuit să moară mama unei familii atât de mari? Sfântul apostol Paul ne dă răspunsul la toate aceste întrebări spunându-ne, Dumnezeu nu l-a cruțat nici măcar pe singurul său Fiu ci la dat spre binele tuturor.
Suferința și moartea sunt pline de mister. Întrebările noastre cu siguranță vor mai fi multe, vor continua. Însă știm că iubirea este mult mai puternică decât moartea. Am putea observa chiar că Dumnezeu l-ar fi abandonat pe suferind, însă acesta va triumfa prin încercări. Ba mai mult, este un privilegiu de a fi părtaș la suferința răscumpărătoare a lui Cristos. Ce învățătură ciudată! A muri înseamnă a dormi. De la o rană otrăvită să vină vindecarea. Gloria transfigurează fața plină de sânge ce a fost crucificată. Dumnezeul meu, Dumnezeu meu, pentru ce m-ai părăsit? Suferința slujitorului a câștigat eliberarea tuturor națiunilor. Oare numai Dumnezeu, care și-a dat propriul Fiu pentru noi înțelege tragediile? Fiul său a fost o victimă a violenței. Toate victimele, tinere și bătrâne, sunt adunate astfel la sânul lui Dumnezeu.
Îngeri au preamărit nașterea lui Isus în săracul grajd din Betleem. Viața umană înseamnă împărăția lui Dumnezeu, credința, speranța și iubirea dar mai ales vestea cea bună a mântuirii. De dragul nostru el și-a deschis brațele pe cruce. O îmbrățișare. Dumnezeu nu l-a abandonat. Tot la fel a fost și atunci, ca și la început, un înger se afla acolo. Un om tânăr în haine albe a ieșit victorios, A înviat! Acest Domn înviat și triumfător stă acum la dreapta lui Dumnezeu și mijlocește pentru noi, mijlocește pentru eliberarea noastră din păcat și din moarte, de la ură, durere, tragedie și chin.
Așa că întrebarea e, Cine ne va despărți de iubirea lui Cristos? Oare durerea, greutatea, persecuția, foametea, pericolul ori moartea? Nu, în toate aceste lucruri noi am ajuns la victorie prin cel care ne iubește atât de mult! Amin.
