Fap 2,14a.36-41;
1Pt 2,20b-25;
In 10,1-10
Vocea Domnului
În Statele Unite, majoritatea fermelor sunt de sine stătătoare. Prin aceasta vreau să spun că fermele au propriile lor terenuri de recolte sau propriile lor facilități cu care să se îngrijească de vite, de animale proprii.
Însă nu aceasta este situația în mare parte din restul lumii, și nu doar a lumii antice din timpul lui Isus, ba chiar a lumii moderne. În mare parte din lumea modernă, animalele ce aparțin diverselor familii sunt ținute împreună într-un țarc mare, mai ales în ceea ce privește oile.
Acuma, oile arată cât de cât la fel, probabil excepție ele între ele. Prin urmare, dacă sunt 200 de oi într-un țarc, cum va putea păstorul să scoată afară cele 50 de oi ale sale? De fapt, oile sunt cele care fac toată treaba. Păstorul doar stă la intrarea țarcului și strigă oile, sau probabil doar le cântă. Oile sale îi cunosc vocea și îl urmează. Dacă el merge printre dealuri și dau de un alt păstor cu oile sale ce merg în direcția opusă, oile se vor amesteca. Fiecare păstor va continua să cânte sau să strige, iar propriile lor oi vor urma vocea stăpânului lor.
Isus spune că el este păstorul cel bun. Oile sale îi cunosc vocea. Noi suntem oile sale. Noi îi cunoaștem vocea. Cunoaștem dacă ceea ce auzim vine de la el sau de la altă sursă.
Ne dăm seama de aceasta prin multe moduri. Primul dintre ele, ne dăm seama dacă ne cheamă să facem ceva sau să nu facem ceva prin conștiința noastră. Cunoaștem răul sau binele. Nu trebuie să fim teologi morali pentru a știi că oameni care postează lucruri ce rănesc, despre alte persoane, pe internet săvârșesc o faptă extrem de rea. Nu ne tragem propria moralitate din legea civilă. Legile noastre civile trebuie să provină de la moralitatea noastră. Moralitatea noastră nu ar trebui să fie determinată de către legile noastre civile. O lege ar putea fi nevoită pentru a proteja societatea, însă binele sau răul nu este determinat de către lege; este determinat de vocea lui Dumnezeu. Noi mai știm și că, fie că suntem prinși sau nu, nu are nimic de-a face cu dacă ceva este bine sau rău. De exemplu: am putea conduce prin cartierul nostru și putem vedea foarte clar că nu se află nici o mașină de poliție în zonă. Însă nu mărim viteza fiindcă ar putea fi copii care se joacă pe afară, sau oameni care traversează strada pe unde apucă. Nu dorim să punem în pericol viața unui copil mic sau a altei persoane doar fiindcă ne grăbim. Sau nu există nici o lege care să spună că noi ar trebui să ne interesăm de omul în vârstă ce locuiește două case mai încolo fiindcă nu și-a ridicat ziarul de două zile, însă așa e corect să facem.
Uneori oameni vor spune: vina catolică când nu ne simțim bine cu ceva ce am făcut sau cu ceva ce nu am făcut. Ei acționează ca și cum Biserica pune vina asupra lor. Asta nu e adevărat. Conștiința nu este impusă din afara noastră de către nimeni. Ea se află în interiorul nostru. O conștiință angajată în a face ce e bine este însăși vocea păstorului cel bun. Cu siguranță, alte voci vor încerca să ne tragă departe de la acesta însă noi ascultăm de vocea care trebuie urmată. Ceea ce ne este impus din afara noastră nu este vina, ce este impus din afara noastră este imoralitatea societății ce ne cheamă să o urmăm în loc să urmăm vocea lui Dumnezeu.
Conștiința noastră ne mai vorbește prin a ne întreba continuu. Cât de bine îmi trăiesc propria mea credință creștină? Mare parte din persoanele tinere sau mai puțin tinere fac voluntariat în cadrul parohiilor pentru ajutorarea săracilor sau al persoanelor bolnave și tot așa. Acționezi conform vocii din interiorul tău care spune, trebuie să faci ceva pentru a ajuta. Fac doar ceea ce un creștin trebuie să facă pentru a fi creștin?
Uneori, trebuie să ne prindem de urechi pentru a auzi vocea bunului păstor. În ziua de azi sunt atât de multe distrageri ale vieții, din cauza cărora trebuie să ascultăm îndeaproape vocea sa. De aceea trebuie să ne facem timp în viețile noastre pentru rugăciune zilnică. Acele rugăciuni pe care le spunem noaptea sau dimineața. Fiecare zi ne dă o nouă oportunitate de a auzi vocea sa și de a-l urma pe păstorul nostru.
Sunt momente, deși, în care avem nevoie de ajutor în discernerea vocii Domnului. Viața este complicată. Adesea trebuie să ne întrebăm pe noi înșine, provine aceasta de la Domnul sau din altă sursă, precum mândria mea sau ambiția, etc.? Isus ne-a oferit un ghid după care să răspundem la această întrebare. El spune, Verificați rodul. De fapt spune, prin rodul lor îi veți cunoaște. Care sunt rezultate pe termen lung ale acțiunii sau inactivității? Sunt bune sau rele? De exemplu, oameni vor spune că nu e nimic rău în a lua aceasta sau acel drog. Sunt persoane care fac aceasta de ani de zile și au căzut în probleme mult mai profunde? Au reușit să lege relații rele și să distrugă altele bune?
Încă putem fi confuzi. Uneori avem nevoie de a ne întâlni cu persoane care ar putea avea o perspectivă în privința celei mai bune direcții pe care ar trebui să o luăm în anumite situații particulare sau în altele. Așa că mergem la un preot sau diacon sau un director spiritual. Poate punem o întrebare în confesional sau facem o programare pentru o discuție. Facem acestea pentru a primi ajutor în rezolvarea complicațiilor vieții. Aceasta e ceea facem noi preoți și diaconi, iar noi suntem onorați că voi vă împărtășiți preocupările voastre cu noi și că ne cereți să aplicăm învățătura bisericii situației voastre. Poate noi nu vom avea răspunsul pe care îl căutați imediat, însă știm unde să căutăm.
În cea dea doua parte a evangheliei Isus adaugă că el nu doar că este păstorul bun, ci el el este poarta oilor. El este apărătorul nostru împotriva hoților și ucigașilor care vor să fure și să distrugă sufletele noastre. Noul Testament spune că toți cei care sunt uniți cu Cristos vor trăi veșnic. Nu e nici o diferență în ceea ce vor să ne facă unii oameni, indiferent de cum ne atacă. Ei nu vor distruge acea viață care ne-a fost dăruită, viața pe care o celebrăm în special acum în timpul paștelui. Nimic nu poate distruge viața sa. Poarta oilor ne apară de moartea veșnică. Da, ba chiar am putea suferi din cauza unei boli terminale ce ne atacă trupul, însă, asemenea unui băiețel muribund în vârstă de 14 ani care mi-a spus odată că Nimic nu îl poate lua pe Isus de la mine. Am putea fi în situații familiare îngrozitoare si să ne fie frică de alți și pentru noi înșine, însă cu Domnul negativitatea poate deveni o sursă de creștere după cum suntem determinați în a găsi o cale de a ne apropria de Domnul prin intermediul negativității vieților noastre. Sau probabil, suferim de vreo formă de problemă psihologică. Am putea fi în recuperare, însă ne luptăm continuu cu dependența. Nu luptăm singuri. Luptăm cu Domnul, care ne apără de ororile vieții.
Evanghelia de astăzi ne provoacă să ne întrebăm, Care este vocea pe care o urmez? Este vocea elementelor imorale ale societății noastre? Este vocea comună sau cea proprie nouă? Sau urmez vocea Domnului?
Ca întotdeauna, să ne rugăm astăzi pentru curajul de a fi catolici. Amin
