Mc 3,1-6
Ceea ce ma marcat la textul evangheliei de astăzi a fost mânia lui Isus la împietrirea oamenilor, mai ales a fariseilor. Cum puteau ei să fie atât de indiferenți la nevoile acelui om paralizat? Farisei erau preocupați de legalitatea acțiunii lui Isus în vindecarea acelei persoane aflate la nevoie în zi de Sabat.
Uneori gândim că această mânie este rea, alți o consideră ca și păcat. Însă astăzi vedem că Isus ne dă un exemplu de moment în care mânia este rea dar este justificată. Cu o altă ocazie, Isus s-a enervat în momentul în care a văzut că templul este desacralizat prin exploatarea practicilor schimbătorilor de bani și a oamenilor de afaceri împotriva celor săraci. Însă când Isus a fost condamnat pe nedrept, batjocorit și crucificat pe cruce el a fost tăcut și liniștit. Cu alte cuvinte, când oameni sunt răniți, când sunt tratați cu indiferență sau exploatați, se enervează și se supără repede. Însă când el însuși este rănit, când ego-ul lui este disprețuit, el este calm, fiindcă era sigur pe el însuși de planul mântuitor al Tatălui său care l-a iubit până la sfârșit.
Apoi, o altă întrebare care apare e, ce e mai important, binele unei persoane sau păstrarea legii create de om? Care este scopul legii? Canonul 1752 spune că legea supremă a Bisericii este mântuirea sufletelor. Însă mulți oameni din ziua de astăzi se ascund în spatele legilor omenești pentru a-și justifica valorile seculare. Unii legiuitori ba chiar aprobă legi care sunt contrare legii divine, precum permiterea divorțului, avortul sau eutanasia. Ei susțin că aceste legi feresc umanitatea de supra-populare și de la criză economică. Ei nu reușesc să vadă că viața este un dar divin, pe care Dumnezeu singur are dreptul de a-l da sau de al lua. Legile autentice promovează binele oamenilor și nu îi înrobește. Isus ne-a demonstrat astăzi semnificația Sabatului prin a reda sănătatea unui om cu mâna paralizată. Sabatul este destinat să salveze și să promoveze viața și nu să o distrugă.
