In 14,1-6
Discursul de la ultima cină
Dictatorul sovietic Iosif Stalin se temea atât de tare pentru siguranța sa încât reședința sa din Moscova conținea opt dormitoare. În fiecare noapte, Stalin alegea un dormitor la întâmplare pentru a se putea asigura că nimeni nu știa exact unde dormea.
Cristos în textul evangheliei de astăzi se prezintă pe el însuși ca medicament al fricii: Eu sunt calea, adevărul și viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine.
Isus spune: Eu sunt calea. Isus nu dă doar sfaturi și direcții. El personal este calea pe care noi nu o putem rata. El ne conduce și ne ghidează personal în fiecare zi.
Sunt sigur, că Isus ca și cale nu e asemenea preotului, din următoarea poveste, care a fost repartizat într-o parohie foarte îndepărtată. Drumul ce ducea la parohie era prăfos și plin de denivelări. Nici măcar nu își putea da seama unde se afla biserica parohială din cauza lanurilor de porumb și a copacilor de pe margină. Astfel, ce a făcut a fost să întrebe un grup de copii care se jucau pe marginea drumului unde se află biserica parohială.
El i-a întrebat pe unul din copii: Fiule, îmi poți spune te rog, unde se află casa parohială? Băiatul doar se holba la el în gol ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Așa că i-a spus din nou băiatului: dacă îmi vei spune unde e casa parohială, îți voi arăta drumul spre cer! Dar băiatul nedumerit i-a spus: Domnul, dumneavoastră nici nu știți cum să ajungeți la biserica parohială, cum îmi veți putea arăta calea spre cer? Isus este calea iar el nu dă simple direcții și sfaturi.
Isus a mai spus: Eu sunt adevărul. Multe persoane spun, Eu te-am învățat adevărul. Însă numai Isus poate spune, Eu sunt adevărul. Adevărul moral nu poate fi transmis prin simple cuvinte; trebuie să fie transmis prin exemple. Isus întruchipează adevărul în persoana sa. Acest adevăr pe care Isus îl întruchipează în el însuși este adevărul. Conform Sfântului Grigore de Nazianz, un sfânt părinte al bisericii mort în anul 381:
Isus și-a început misiunea prin a-i fi foame, și totuși el este pâinea vieții.
Isus și-a încheiat misiunea pământească prin a-i fi sete, și totuși el este apa vie.
Isus era obosit, și totuși el este odihna noastră.
Isus a plătit tribut, și totuși el este regele.
Isus a fost acuzat că ar fi posedat, și totuși el a alungat demoni.
Isus a plâns, și totuși el ne șterge lacrimile.
Isus a fost vândut pentru 30 de monezi de argint, și totuși a răscumpărat lumea.
Isus a fost adus ca un miel blând la înjunghiere, și totuși el este Bunul Păstor.
Isus a murit, și totuși prin moartea sa a distrus puterea morții.
Isus a mai spus: Eu sunt viața. El nu doar ne arată calea vieții (Ps 16,11); ci ne dă tipul de viață pe care doar Dumnezeu o poate da, viața eternă. Există vreo frică sau vreo teamă care ne-ar putea ține departe de pacea și fericirea perfectă a unei vieți consacrate lui Isus Cristos? Aș dori să închei cu cuvintele unui autor necunoscut, în care, cu siguranță, ne vom regăsi și noi: când sunteți cei mai nevoiași, el este cel mai eficient. Când sunteți complet fără ajutor, el este cel mai de ajutor. Când ești cel mai slab, el este cel mai capabil. Când ești cel mai singur, el este prezent în mod intim. Când simți că ești ultimul, el este cel mai grozav. Când te simți cel mai nefolositor, el te pregătește. Când este cel mai întuneric, el este singura lumină de care ai nevoie. Când te simți mai puțin sigur, el este stânca și fortăreața. Când ești cel mai umil, el este cel mai grațios. Când tu nu poți, el poate. Amin
